Când "nani, nani, puiu mami!" devine marş funebru.

funeral

Cântecele de leagăn constituie o parte semnificativă în inocenta lume a copilăriei. Cineva spunea: „Cântecul de leagăn este cea mai strânsă legătură dintre copil si mama, dintre copil si restul lumii, chiar din prima zi de naştere, legătura divina stabilită înca din timpuri imemorabile.” Cântecele de leagăn nu sunt altceva decât cântece de adormit copiii. Nu trebuie să ai mare talent în a cânta sau a compune deoarece cântecul de leagăn cuprinde un număr redus de sunete dar şi de versuri. Este un mod de a-ţi duce odorul în lumea liniştită a viselor, timp în care tu îţi mai poţi face trebuşoarele prin casă.

N-am auzit despre nici un adult că ar avea nevoie de un cântec de leagăn pentru a putea adormi, adulţii adorm pur şi simplu istoviţi de munca unei zile. Şi totuşi…Biblia aduce de multe ori în atenţia cititorilor ei un semn de avertizare împotriva cântecelor de leagăn pentru adulţi, care te poate duce într-un somn spiritual din care să nu te mai trezeşti sau să te trezeşti prea târziu. Acest cântec de leagăn, ce poate fi cântat de către conducătorii religioşi, profeţi, învăţători biblici, ar putea deveni un marş funebru iar în coşciug poate fi oricare dintre noi – eu şi tu.

„Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri” (Ieremia 5,31).

„… ei rătăcesc pe poporul Meu zicând: ‘Pace!’ când nu este pace…” (Ezechiel 13,10).

Marele necaz nu constă atât de mult că sunt astfel de oameni care spun asemenea neadevăruri, conducând poporul departe de Dumnezeu, ci că oamenii se lasă adormiţi de cântecele lor, şi asta fiindcă ne place. Atenţie însă, aceşti slujitori care se numesc ai Domnului (dar nu sunt), ştiu care este fapt realitatea, iar dacă azi ne cântă bucuroşi un cântec de leagăn pentru a ne adormi conştiinţa, mâine cu aceeaşi bucurie ne vor cânta prohodul. Din ambele acţiuni ei vor avea de câştigat. Omul care nu este dispus să asculte de Dumnezeu va plăti bani frumoşi unui duhovnic să-i spună ce-i place să audă: că este pace când de fapt e război, că stă bine când de fapt stă rău, că e bun când de fapt e un păcătos. Iar la prohod familia va plăti la fel de bine aceluiaşi duhovnic să spună de bine despre cel care l-a alintat ieri, să-l pună între sfinţi, la loc de verdeaţă, când şi preotul ştie că locul lui este în altă parte. Apropos de asta, încă nu am auzit să fie trimis nimeni, oricâte păcate evidente şi publice a făcut, în alt loc decât în sânul lui Avraam, la loc de de verdeaţă şi odihnă – că săracu, prea a obosit păcătuind, noroc cu Dumnezeu că l-a chemat la odihnă.

Pe tărâmul spiritual, adulţii sunt la fel de naivi ca şi copiii în viaţa de toate zilele. Cred orice, mai ales ce le place, şi ce nu le tulbură confortul păcătos. Alergăm după oase de sfinţi, în timp ce atunci când au fost în viaţă am căutat să-i ucidem. Sărutăm icoane şi orice alt obiect ni s-ar pune în faţă, dar nu suntem în stare să ne oferim sărutul iertării unul altuia. Alergăm după apă sfinţită, care nici nu strică dar nici nu ajută, dar ocolim cu bună ştiinţă pe Cel care este Apa Vieţii. Împlinim şi ţinem canoane dând la o parte Legea scrisă de Dumnezeu cu degetul Lui. Fugim de Dumnezeul viu şi alergăm, ba chiar ne călcăm în picioare după oasele sfintei Paraschiva. Considerăm o minune că icoana Maicii Domnului plânge, dar uităm cu tot dinadinsul că Isus a plâns şi va mai plânge pentru că nu vrem să ne fie Mântuitor şi Domn.

Şi toate astea, împreună cu multe altele, frumos adunate într-un cântec de leagăn care devine un inevitabil marş funebru ce ne conduce pe ultimul nostru drum, despărţirea eternă de Dumnezeu. Şi crezi că sfinţitului care se sparge în cânta îi pasă de altceva decât de argintul cântărit la terminarea slujbei?

…este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut” (Romani 13,11b). Este mult mai duios cântecul ce îl cântăm personal lui Isus, cântecul mântuirii noastre. Orice inimă răscumpărată şi îndrăgostită de Isus devine un poet ineegalabil şi un cântăreţ ce se ia la întrecere cu îngerii. Lăsaţi ca inima să simtă vibraţiile celeste ale dragostei lui Dumnezeu şi trăiţi viaţa în sferele armoniei divine. Vă doresc, cu sinceritate, zile pline de Soare şi melodioase, fără „nani, nani…” şi fără prohoade.

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

6 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

11 luni

3 comentarii

    Incredibil de frumos! Apreciez acest articol …mi-a ridicat moralul .. totuşi sunt ceva lucruşoare ce nu le-am înţeles…Poate cândva o să mi le spui…
    Numa’ bine!

    sunt bucuros ca am putut fi de folos trairii tale si ii multumesc Cerului in primul rand. in ce priveste lucrurile pe care nu le-ai inteles, sunt gata sa iti raspund… atat ca ma pricep… cele ceresti sa te insoteasca !

    imi place mult postul asta, e plin de adevar! din pacate, adormim pe propriile cantece de leagan, crezand ca am devenit artisti consacrati.. ar trebui sa valorificam fiecare moment, in functie de ce spune Dumnezeu in cartea pe care multi o considera depasita.. Biblia. aia da harta pentru haosul din „traficul” de azi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *