Ochi de culoarea curăţiei
50. Orbul şi-a aruncat haina; a sărit şi a venit la Isus.
51. Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.”
52. Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus. (Marcu 10,50-52)
Dacă primirea vederii este minunea ce i se poate întâmpla unui orb, care este minunea care trebuie să aibă loc cu ochii celui care vede? Considerăm mari minuni doar cele care ţin de exterior când de fapt cele mai mari minuni sunt acelea care ţin de interior. Este mai uşor pentru Isus să vindece pe cineva decât să-i câştige inima pentru totdeauna. Bartimeau era diferit de ceilalţi nu prin faptul că ochii îi erau întunecaţi ci prin faptul că avea inima luminată. El a fost poate prin cei care nu L-a auzit predicând niciodată Isus, sau făcând minuni. Cu toate acestea, vorbele care circulau despre Isus şi faptele Lui, au fost suficiente pentru a-i aduce speranţă, lumină în întunecimea lui. De aceea minunea prinde contur în viaţa lui înainte ca Isus să intre în satul lui şi să se atingă de el. Era una să auzi despre Isus şi alta e să-L vezi. Până la întâlnirea cu Isus, Bartimeu a mers prin credinţă dar acum vrea să vadă, vrea să-L vadă pe acela despre care se vorbea. Iar credinţa lui în Isus i-a adus şi vederea fizică.
Cea mai mare minune pentru cel care vede este să aibă o vedere curată astfel încât să poată deosebi răul de bine. E periculos să poţi vedea în zilele noastre. Pentru că nu prea ai ce vedea bun, trebuie să fii selectiv. Pericole la tot pasul şi peste tot. E tot mai greu pentru aceia care vor să aibă ochii curaţi. Mă bucur că vine toamna, nu pentru că frunzele cad, dezgolind copaciii ci pentru că va fi mai îmbrăcat sexul frumos, care în ultimul timp sunt mai mult sex-y, decât mai frumoase. Şi poate e necesară şi o tornadă ca să rupă afişele cu imagini şi reclamele cu forme voluptoase, care vrei nu vrei, dai cu ochii de ele. În America, pe undeva, am citit că un grup de „Eve” vor să se reîntoarcă în timpul când în Paradis se purta topless. Problema este că nu au nimic şi nici nu vor să aibă ceva cu Paradisul, ci doar cu goliciunea de atunci. Goliciune care s-a eliberat de mister şi puritate şi a devenit una comercială, ieftină şi…ordinar-celulitică. Şi-au cerut drepturile în faţa unor clădiri oficiale protestând că sunt discriminate: „Daca barbatii au voie sa renunte la tricouri, autoritatile americane ar trebui sa le permita femeilor sa apara topless in public”, sustine fondatoarea organizatiei GoToples, Rael Maitreya.
Şi lui Iov i-ar fi fost greu în zilele de azi, el care a zis: „Făcusem un legământ cu ochii mei…” Avem două variante în acest context vizual murdar: fie să ne scoatem ochiul responsabil cu păcătuirea(aşa va prinde frică celălalt), fie îi păzim mai mult decât orice, ştiind că prin ei intră mizeria în suflet. Îl felicităm pe Bartimeu pentru că a văzut cea mai curată imagine după ce i s-au deschis ochii, Isus. Cât despre noi, El ne spune doar atât: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea… pe Dumnezeu”. Vederea curată vine dintr-o inimă curată şi minunea unei vederi curate nu este departe, ci exact la o rugăciune distanţă. Pentru azi şi-n fiecare zi: Să vedem bine şi curat!