Campionul nesimţirii

2004081101341201

34. Şi, în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani”, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
35. Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: „Iată, cheamă pe Ilie!”
36. Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L coboare de pe cruce!”
(Marcu 15, 34-36).

Cred că de multe ori nesimţirea este soră cu incultura şi face casă bună cu batjocora. Dacă s-ar da licenţă pentru nesimţire, cei mai mulţi ar avea diplomă. Nesimţirea este o boală care ucide duhul bun din tine. Nesimţiţii se numără printre cei nefericiţi, şi singurul moment de fericire are loc în timpul exercitării nesimţirii. Nesimţiţii sunt mai mult decât egoişti, sunt îndrăgostiţi de ei înşişi. Nesimţirea este o virtute pentru nesimţiţii iar unii dintre ei chiar concurează pentru titlul de „Cel mai mare nesimţit”. Nesimţirea nu se găseşte doar la inculţi ci şi la intelectuali. Iar combinaţia aceasta este mai greu de suportat de multe ori. Înţelept a fost cel care a zis: „Cine câştigă în învăţătură şi pierde în caracter, pierde mai mult decât câştigă”.

În calvarul lui Isus, au fost multe scene care ne dezgustă, unele atât de brutale şi sângeroase încât te întrebi cum de a fost în stare Isus să rabde, să îndure. Pe fiecare participant activ la supliciul lui Isus, l-aş pedepsi crunt dacă mie mi s-ar da judecata lui, dar există unul în mod special de care m-aş ocupa atent. Nici nu i se spune numele acestui individ, sau cu ce se ocupă, pentru că nesimţiţii batjocoritori, nu fac parte din specia umană, de aceea şi pomenirea numelui li se uită. După a mea părere, ei sunt singurul argument care mă face să „cred” teoria lui Darwin, acela că unii chiar îşi au originea în lumea animală.

În timp ce Domnul Isus era atârnat pe cruce, făurind mântuirea noastră, eliberarea cu acte în regulă a fiinţei noastre, simţindu-L pe Tatăl Lui tot mai distant de El, din cauza păcatelor oribile ale omenirii, la un moment dat strigă cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani?” Strigătul acesta împreună cu apelativul rostit îi determină pe fiii lui Gură-Cască să ia cuvântul. Şi din bagajul inculturii lor, traduc afirmaţia lui Isus, (afirmaţie rostită în aramaică) ca fiind o invocare a lui Ilie, despre care mai auzeau, când mai mergeau la templu, că trebuie să vină înaintea lui Mesia. „Traducerea” acesta aduce cu ea cascadă de râsete zgomotoase, în timp ce neşcolatul interpret se crede o mare vedetă a momentului. Invidios, probabil pe succesul traducătorului fără carte, un altul se hotărăşte să-i ia laurii de buruiană de pe umeri făcând un gest care îl recomandă ca fiind campionul nesimţirii. „A alergat de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L coboare de pe cruce!” Acest vin de calitate inferioară, era diluat foarte tare cu apă, şi constituia băutura consumată de sclavi şi soldaţi. Era băutura care se dădea condamnaţilor, în cazul că se dorea prelungirea vieţii şi în acelaşi timp şi agonia. Oferirea acestei bături lui Isus, era o formă de batjocură crasă, şi se urmărea într-un mod nesimţit prelungirea vieţii Lui până când se va hotărî Ilie să vină din cer şi să-L ia de pe cruce. Pentru ei moartea lui Isus a fost nimic altceva decât o distracţie. Cu siguranţă că şi acest gest al nesimţitului a condus pe cei prezenţi din haita lui la râsete şi mai puternice.

Specia nesimţiţilor, a batjocoritorilor şi inculţilor literali şi spirituali, nu s-a stins atunci. Îi mai vedem şi auzim printre noi. Îi găsim şi pe forum-uri, pe bloguri şi alte site-uri. Sunt mulţi şi azi care batjocoresc o credinţă sau alta pentru că o fac şi alţii. Nu au habar de Biblie şi nu ştiu nici măcar Tatăl nostru, până la capăt, dar se dau mari teologi, când de fapt sunt mai mult ologi şi călăuze oarbe. Cei mai mulţi practică un creştinism după ureche, dar se cred mari învăţaţi. Ne putem bate joc de Hristos şi după 2000 de ani, prin faptul că susţinem ceea ce Isus nu a crezut niciodată, că păzim ceea ce Isus niciodată nu ne-a spus să păzim, că ne închinăm în ziua în care Isus niciodată nu s-a închinat. În campionatul nesimţirii şi inculturii biblice, mulţi trec şi azi linia de sosire. Iar în batjocura lor singurele premii pe care le adună sunt nişte râsete trecătoare ale altora ca ei. E posibil să fi râs şi de tine alţii pentru că ai ales să fii cu Isus aşa cum îţi cere El, nu fi descurajat, mergi înainte. Pe pământul acesta nu mai e la modă să umbli cu Isus, să fii ca El, dar pământul acesta va trece, iar pe Pământul cel Nou şi în Raiul lui Dumnezeu, singura modă este să fii ca Isus. Doar aceia cărora nu le-a fost ruşine de Isus aici, vor umbla cu El acolo. O zi plină de…bun simţ!

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

4 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

10 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *