Când Dumnezeu îţi face curte…
20. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.
22. Şi au adus pe Isus la locul numit Golgota, care tălmăcit înseamnă: „Locul căpăţânii”.
23. I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.
24. După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare.
25. Când L-au răstignit, era ceasul al treilea.
26. Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul iudeilor.”
29. Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Uă! Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile,
30. mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi coboară-Te de pe cruce!”
31. Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii, îşi băteau joc de El între ei şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, şi pe Sine însuşi nu Se poate mântui!
32. Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!” Cei răstigniţi împreună cu El, de asemenea, îşi băteau joc de El. (Marcu 15).
Gestul sacrificiului lui Isus ne tulbură din cel puţin două motive. În primul rând ne tulburăm la gândul că a suferit atâta tortură. Durerea fizică, de neimaginat ne face să ne întrebăm dacă noi, fiecare, am fi fost în stare de aşa ceva. Toţi recunoaştem că nu.
În al doilea rând, ne tulbură gândul că recunoştinţa pentru asemenea gest de iubire, nu poate fi arătată decât prin punerea noastră la dispoziţia lui Isus. Nici măcar moartea noastră pentru El, nu poate fi echivalentă cu moartea Lui pentru noi. Jertfa lui Isus, a adus la tăcere orice reproş ce I s-ar fi putut adus lui Dumnezeu până în acel moment. Isus a făcut inimaginabilul chiar şi pentru firea noastră coruptă. Satana însuşi a pălit, iar racoliţii lui au realizat că au dat-o rău în bară cu un asemnea conducător ratat. Dacă o micuţă abatere ar fi avut Isus în umblarea Lui printre noi, firea păcatoasă ar fi sărbătorit şi azi triumful, deoarece Dumnezeu nu ar mai fi avut nici un drept moral să acţioneze în anihilarea ei.
Moartea şi învierea lui Isus, transmite genelor din noi mesajul că „noi nu mai suntem ai noştri”, ci Îi aparţinem Lui de două ori: prin creare şi prin răscumpărare. Coborârea lui Isus Dumnezeu între noi, arată că dumnezeirea a făcut totul, a dat totul, a dovedit prin toate că Îşi iubeşte creaţia. Dumnezeu S-a coborât la noi ca noi să nu mai avem motive să spunem că nu putem ajunge la El. Cu toatea aceste dovezi de necontestat,Dumnezeu nu ne obligă să-L alegem. Iar aceasta încurcă din nou calculele firii păcatoase. Aceasta a fost ultima teorie de care s-a agăţat firea: „dacă Îi aparţinem de drept lui Dumnezeu prin răscumpărare, iar eu nu vreau să fiu al Lui, atunci trebuie să mă oblige, iar obligarea aceasta înseamnă dictatură divină.” Dar Dumnezeu nu ne obligă să-L iubim deoarece El ştie cel mai bine că dragoste cu forţa nu se poate. Mă întreb cine poate rezista unei asemenea iubirii de Tată? Când Dumnezeu îţi face curte, ce motiv ai să-L refuzi?