Când viața depinde de detalii (partea 1)
Dacă aș fi fost un tânăr evreu oarecare din timpul Exodului, probabil că detaliile de dinaintea plecării spre Canaan ar fi fost o altă piedică în calea spre libertate. Însă dacă aș fi fost un tânăr evreu născut primul în casa părinților mei, probabil că oricât de ciudate ar fi fost instrucțiunile aș fi cerut ca părinții mei să le respecte în cel mai mic detaliu, conștient fiind că viața mea ține de cel mai mic detaliu.
Când e vorba de viață, nimic nu e în plus, ba chiar și nimicurile capătă semnificație.
Detaliile de dinaintea exodului ar putea fi interepretate de creștinul modern ca lipsite de importanță pentru contemporaneitate deși ele încă mai ascund mari valori spirituale și practice.
- Un miel pentru fiecare familie.(Exod 12,3)
Așa cum am arătat în articolul anterior, viața familiei gravita în jurul mielului, mielul salva atât pe primul născut cât și întreaga familie. Ieșirea spre Canaan nu era posibilă fără o intrare a mielului în familie, la fel cum mai târziu, când urmau să fie locuitori ai Canaanului, rămânerea lor acolo nu era posibilă fără o aducere permanentă a mielului în casele lor.
Familia creștină are aceeași rețetă care garantează intrarea în Canaanul ceresc: șederea și coabitarea zilnică cu Mielul Isus.
- Mielul vostru să aibă un an și să nu aibă meteahnă.(Exod 12,5)
Mielul era şi un simbol al integrităţii morale al Aceluia care era reprezentat prin jertfă. Un animal „orb”, „şchiop” şi „bolnav” nu avea să fie primit de Dumnezeu (Maleahi 1,8). A fi fără cusur era un aspect deosebit important la o jertfă prin care se urmărea simbolizarea lui Hristos.
Dumnezeu promitea să păstreze viața întreagă atât a primului născut din familie cât și a familiei, însă respectul pentru darul vieții oferit de Dumnezeu era dovedit și prin respectul față de integritatea darului oferit lui Dumnezeu în schimbul vieții. Mielul nu trebuia să fie doar de câteva zile ci luat din turmă în plin proces de maturizare. Valoarea unui miel era dată și de câte foloase personale se putea beneficia pe urma lui. Cruditatea mielului cât și defectele fizice îi scădeau din preț, de aceea Dumnezeu cerea în schimbul vieții neprețuite ceva de preț din viața lor.
Deși Mielul lui Dumnezeu, Isus Hristos, a fost jertfit pentru păcatele noastre, creștinii sunt chemați de Dumnezeu la o continuă viață de jertfă, iar jertfa ce ni se cere este aducerea vieților noastre în fiecare zi înaintea Lui, în consacrare.
Ne este promisă și nouă o viață de belșug duhovnicesc aici, dar mai ales o viață veșnică acolo în Raiul lui Dumnezeu. Pentru un asemenea dar nemeritat, Dumnezeu așteaptă de la noi intergitate și predarea vieții în toată puterea ei.
- Să-l țineți până în ziua a paisprezecea a lunii, apoi întreaga adunare să-l înjunghie seara.(Exod 12,6)
Exodul sau ieșirea din robie era regia lui Dumnezeu și trebuia respectat planul Lui, plan ce nu avea nici grabă și nici întârziere. Pentru viață e importantă porunca divină, poate fi tentant să grăbești lucrurile pentru un bine prezent, dar cel mai înțelept este să ”aștepți în tăcere ajutorul Domnului”. În viață, aparent, Domnul pare să întârzie în a se arăta de partea poporului Său. Concentrați pe timpul nostru, adesea vedem doar pe cei care sunt împotriva noastră și ne scapă din vedere acei foarte mulți care sunt pentru noi.
Pe picior de advent, sunt mulți care au obosit de atâta așteptare, alții au renunțat la ea și au schimbat-o cu nepăsarea, respingerea sau chiar negarea ei. E posibil ca și cei mai tari în așteptare să creadă într-o amânare. Eu cred că Domnul nu a decretat o amânare ci pur și simplu zăbovește-n căutare după robi ca să le dea eliberare. El vine indubitabil, și vine la timp.