Carpe diem versus Carpe eternitam sau Nobleţea viteazului

no

22. Bărbaţii lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mâna lui Madian.”
23. Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.”
(Judecători 8).

Adesea este nevoie de mai multă tărie pentru a rezista atracţiei puterii oferite, decât de a birui un vrăjmaş (SDABC). Triumful cel mai mare nu aparţine celui ce bate multe cetăţi ci aceluia care îşi poate învinge propriile porniri fireşti. Culmea succesului a ameţit mulţi viteji, şi cum cei mai mulţi au avut rău de înălţime, s-au prăbuşit prematur.

Lui Ghedeon, Dumnezeu i-a oferit victoria, iar diavolul i-a oferit tronul, şoptindu-i că este meritul lui. Glasul diavolului s-a făcut auzit apoi prin cererea poporului: „Domneşte tu peste noi, fiindcă tu ne-ai eliberat…! (sublinerea îmi aparţine). Cât de îmbietoare sunt genul acesta de cuvinte, şi ce sărbătoare e gata să dea firea în cinstea lor! Parcă o şi vezi dansând ca o îndrăgostită, pe coridoarele inimii, repetând mereu şi mereu: „Da, eu! Da, eu! Eu, eu, eu…”

Adesea, diavolul, dacă nu te poate doborî  prin luptă, încearcă să te doboare prin faimă; dacă nu te-a putut elimina prin duşmani, încearcă să te facă duşman cu Dumnezeu, prin luarea meritelor Lui, asupra ta. Diavolul e şiret şi nu trebuie ascultat nici atunci când spune că-ţi vrea binele; refuză-l chiar şi atunci când îţi aduce daruri! Coroana de aur a Satanei este mai plină de durere decât cea de spini pe care a purtat-o Isus. Diavolul ştie că Isus ne-a promis o coroană de aur atunci şi acolo în Ceruri, dacă vom fi biruitori. Iar pentru a ne împiedica să o primim, atunci şi acolo, el ne face o altă ofertă, acum şi aici. Dictonul diavolului este carpe diem (trăieşte clipa!), în timp ce dictonul lui Isus este carpe eternitas (trăieşte veşnicia!).

Ghedeon a refuzat oferta monarhiei ereditare. El a recunoscut că realizările sale se datorau numai puterii lui Dumnezeu care a lucrat în favoarea lui. El fusese chemat de Dumnezeu să îndeplinească o slujbă specială pentru naţiune, şi el a îndeplinit-o. Dumnezeu nu-l chemase să devină un monarh. El ştia că fiii lui nu aveau să fie în stare să conducă naţiunea, fără ca Dumnezeu să-i cheme în mod individual. Dar chemarea lui Dumnezeu nu se extinde în virtutea legăturilor de familie. Slăbiciunea conducerii ereditare constă în acest fapt. Adesea, urmaşul în linie directă, este o persoană cu totul nepotrivită pentru lucrare. Nobleţea lui Ghedeon s-a dovedit în respingerea conducerii monarhice (SDABC).

Şi tu poţi dovedi nobleţea: respinge oferta diavolului de a te încorona peste tine însuţi şi lasă-L pe Isus să împărăţească peste tine. Acesta e primul pas spre veşnicie! Nu uita: Carpe Eternitas!

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

4 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

10 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *