Carpe diem versus Carpe eternitam sau Nobleţea viteazului

no

22. Bărbaţii lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mâna lui Madian.”
23. Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.”
(Judecători 8).

Adesea este nevoie de mai multă tărie pentru a rezista atracţiei puterii oferite, decât de a birui un vrăjmaş (SDABC). Triumful cel mai mare nu aparţine celui ce bate multe cetăţi ci aceluia care îşi poate învinge propriile porniri fireşti. Culmea succesului a ameţit mulţi viteji, şi cum cei mai mulţi au avut rău de înălţime, s-au prăbuşit prematur.

Lui Ghedeon, Dumnezeu i-a oferit victoria, iar diavolul i-a oferit tronul, şoptindu-i că este meritul lui. Glasul diavolului s-a făcut auzit apoi prin cererea poporului: „Domneşte tu peste noi, fiindcă tu ne-ai eliberat…! (sublinerea îmi aparţine). Cât de îmbietoare sunt genul acesta de cuvinte, şi ce sărbătoare e gata să dea firea în cinstea lor! Parcă o şi vezi dansând ca o îndrăgostită, pe coridoarele inimii, repetând mereu şi mereu: „Da, eu! Da, eu! Eu, eu, eu…”

Adesea, diavolul, dacă nu te poate doborî  prin luptă, încearcă să te doboare prin faimă; dacă nu te-a putut elimina prin duşmani, încearcă să te facă duşman cu Dumnezeu, prin luarea meritelor Lui, asupra ta. Diavolul e şiret şi nu trebuie ascultat nici atunci când spune că-ţi vrea binele; refuză-l chiar şi atunci când îţi aduce daruri! Coroana de aur a Satanei este mai plină de durere decât cea de spini pe care a purtat-o Isus. Diavolul ştie că Isus ne-a promis o coroană de aur atunci şi acolo în Ceruri, dacă vom fi biruitori. Iar pentru a ne împiedica să o primim, atunci şi acolo, el ne face o altă ofertă, acum şi aici. Dictonul diavolului este carpe diem (trăieşte clipa!), în timp ce dictonul lui Isus este carpe eternitas (trăieşte veşnicia!).

Ghedeon a refuzat oferta monarhiei ereditare. El a recunoscut că realizările sale se datorau numai puterii lui Dumnezeu care a lucrat în favoarea lui. El fusese chemat de Dumnezeu să îndeplinească o slujbă specială pentru naţiune, şi el a îndeplinit-o. Dumnezeu nu-l chemase să devină un monarh. El ştia că fiii lui nu aveau să fie în stare să conducă naţiunea, fără ca Dumnezeu să-i cheme în mod individual. Dar chemarea lui Dumnezeu nu se extinde în virtutea legăturilor de familie. Slăbiciunea conducerii ereditare constă în acest fapt. Adesea, urmaşul în linie directă, este o persoană cu totul nepotrivită pentru lucrare. Nobleţea lui Ghedeon s-a dovedit în respingerea conducerii monarhice (SDABC).

Şi tu poţi dovedi nobleţea: respinge oferta diavolului de a te încorona peste tine însuţi şi lasă-L pe Isus să împărăţească peste tine. Acesta e primul pas spre veşnicie! Nu uita: Carpe Eternitas!

Atenție, se filmează!

„… Am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni”. 1 Corinteni 4,9   E posibil ca de multe ori ceea ce facem să nu ni se pară important. Avem impresia adesea, că suntem sub…

2 luni

Cei doi Bar-Abba

La fiecare praznic al Paştelui, Pilat le slobozea un întemniţat pe care-l cereau ei. În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui din pricina unui omor pe care-l săvârşiseră într-o răscoală. Norodul…

2 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *