Ce ar fi fost dacă…?

3. Moise si Aaron s-au dus la faraon si i-au zis: „Asa vorbeste Domnul Dumnezeul evreilor: „Pana cand ai de gand sa nu vrei sa te smeresti inaintea Mea? Lasa pe poporul Meu sa plece ca sa-Mi slujeasca.

4. Daca nu vrei sa lasi pe poporul Meu sa plece, iata, voi trimite maine niste lacuste pe toata intinderea tarii tale. (Exod 10)

Una dintre cele mai prezente întrebări în gândurile oamenilor este ”Cum/ce ar fi fost dacă…?” Este întrebarea care se pune adesea după o alegere greșită, după un eșec și are efect anestezic de moment deoarece aduce prezentului o utopie de gen ”fata morgana” care te  liniștește înainte de confruntarea cu realitatea. Momentul ”Ce ar fi fost dacă…?” poate fi un moment de reflecție în urma căruia realizezi că diferența dintre împlinire și frustrare, dintre succes și eșec, ehuberanță și dezamăgire constă în importanta secundă a deciziei.

Nu știu dacă Faraon și-a pus această întrebare confruntat fiind cu dezastrul la care a adus Egiptul și pe egipteni. Însă în ciuda situației critice prin care trecea Egiptul, Dumnezeu protejează în timpul plagii a șaptea două cereale importante pentru hrana oamenilor și animalelor: grâul și alacul. Acestea, nu au fost salvate pentru plaga a opta ci pentru a arăta că în ciuda răului care s-a abătut peste ei, din cauza neascultării față de Dumnezeu, mai există speranță în pocăință. În harul Lui și cu ”speranța” unei decizii de supunere, Dumnezeu le demonstrează dorința Lui de a nu-i distruge.

Ce ar fi fost dacă Faraon și consilierii lui ar fi ascultat măcar de data aceasta?

Acest episod trist ne învață încă o dată că nesupunerea și neascultarea față de voia lui Dumnezeu sunt pași siguri spre dezastru. Când Dumnezeu se retrage din viața omului, rămâne fără doar și poate, prezent păcatul care prin natura lui și a aceluia care l-a creat înseamnă distrugere. Păcatul nu este prieten nici măcar cu cei care îi sunt supuși, el având ca țintă precisă omul, fiecare om.

Dumnezeu îi spune deschis și clar lui Faraon: ”Dacă nu lași pe poporul Meu să plece… voi trimite lăcuste…”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu îi spune împăratului: ”Dacă nu vrei să te supui nici de data aceasta, dacă vei continua să fii dușmanul poporului Meu și al Meu, ne vom așeza din nou în linie de bătaie iar în a opta bătălie voi trimite armata mea de lăcuste”. Continuarea calamităților sau încetarea lor depindea, din nou, de momentul deciziei imperiale.

În nebunia și mândria lui, Faraon alege din nou rebeliunea, alege din nou ca virusul păcatului pe care diavolul i l-a injectat, să continue distrugerea atât în interiorul ființei sale cât și în exteriorul ei.

Ce ar fi fost dacă…

• Dacă mi-aș fi ținut în stăpânire mânia încă o secundă nu aș fi ajuns să-mi lovesc de moarte pe aproapele meu – mărturisește un deținut
• Dacă mi-aș fi ținut pofta sexuală în frâu, nu aș fi rămas însărcinată, sau cu boli venerice… – spun atât de mulți adolescenți
• Dacă mi-aș mai fi mușcat limba încă o secundă, nu aș fi rănit pe mulți dintre cei dragi…
• Dacă aș fi oprit la semafor nu aș fi cauzat tragedia care a urmat… – declară un șofer grăbit să prindă de la început meciul din campionat

După ce deciziile au fost luate, consecințele, bune sau rele, sunt inevitabile. Vestea bună în deciziile rele este că deși Dumnezeu, de regulă, nu modifică  consecințele alegerilor noastre, poate interveni în derularea acestora dacă Îi îngăduim. Chiar dacă nu impiedică necazul, te ajută în necaz.

Cu alte cuvinte, chiar dacă nu te vindecă de cancerul pulmonar cauzat de tutun, primindu-L în viața ta și lăsându-L să fie Mântuitorul tău, vei primi asigurarea că El este cu tine în suferință și că  după somnul morții te vei trezi în veșnicie cu El. Chiar dacă nu împiedică o sarcină nedorită, dacă Îl chemi în ajutorul tău, El îți poate oferi o nouă perspectivă asupra vieții dându-ți ca misiune existențială câștigarea copilului tău și a sufletului tău pentru veșnicie. Chiar dacă nu te va scăpa de la ispășirea celor 25 de ani de închisoare din cauza crimei comise, împăcarea ta cu Dumnezeu va putea aduce un câștig anilor de separare de societate, înțelegând că cel mai mare dar pe care El ți l-a dat în ciuda detenției tale este eliberarea de povara păcatului săvârșit prin iertarea care ți-a fost acordată.

• Dacă aș fi ascultat de Dumnezeu în toată viața mea iar voia Sa ar fi fost scopul vieții mele, nu aș fi acum în ceata celor nemântuiți și chinuiți… – este regretul celor ce în ziua aceea vor fi pierdut Paradisul…

Mă rog ca eu și nu să nu avem parte de un asemenea regret!

P.S.Ce ar fi dacă… azi ar fi debutul unei vieți de ascultare și iubire totală față de Dumnezeu?