Ceva în plus despre Dumnezeu


2. Dumnezeu a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: „Eu sunt Domnul.
3. Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca „Domnul.”
(Exod 6)

Pe Dumnezeu Îl cunoaştem tot mai bine pe măsură ce acceptăm ca El să ne treacă prin diferite experienţe. Pe acest pământ nu vom putea spune niciodată că Îl cunoaştem foarte bine, dar cel puţin Îl vom cunoaşte din ce în ce mai bine. Nu este suficient să ai cunoştinţă despre Dumnezeu, ci este nevoie să faci cunoştinţă cu El. Moştenirea religioasă pe care unii o primim de părinţii noştri este de fapt un set de informaţii despre Dumnezeu, însă împrietenirea cu Dumnezeu este o alegere personală.

Când I S-a revelat lui Avraam, ca să se facă înţeles, Dumnezeu Şi-a întrupat mesajul în contextul cultural în care se mişca Avraam. Folosindu-se de numele zeităţii principale a Canaanului, Dumnezeu va începe procesul revelării de Sine, pornind de pe cea mai înaltă treaptă pe care Avraam avea să o înţeleagă. Mai sus de zeul „El” nu era nimic în mintea canaanitului. Mesajul era simplu, pentru că era pe înţelesul lui Avraam. Dumnezeu întăreşte acest adevăr atunci când se califică pe Sine prin epitetul „Shaddai” – Cel Atotputernic.

Dumnezeu se revelează lui Avraam de două ori folosindu-se de numele divinităţii supreme canaanite, ambele ocazii aducând o nouă cunoaştere şi apropiere de Dumnezeu.

După ce Avraam se întoarce victorios de la lupta împotriva împăraţilor care au învins Sodoma şi Gomora, pe drum se întâlneşte cu regele Salemului care era şi preot al Domnului. Văzându-l întors victorios, Melhisedec îl binecuvintează pe Avraam în numele „Dumnezeului Cel Preaînalt, Ziditorul şi Stăpânitorul cerului şi pământului” – în ebraică, El-Elion. Prin această nouă descoperire a lui Dumnezeu, Melhisedec îi spunea lui Avraam: „Domnul tău nu este doar Dumnezeul deasupra tututor dumnezeilor. El este creatorul întregului univers. Toate Îi aparţin Lui, toate bogăţiile, vitele, avuţiile. El controlează tot ce vezi în jurul tău.”

Acest nume, El-Elion, i-a adus lui Avraam o nouă descoperire uimitoare despre Dumnezeul în care credea. Acum dobândise convingerea că Dumnezeu deţine totul sub control. „Dacă Dumnezeu a creat toate lucrurile, eu nu voi lua nici un şiret  din ceea ce aparţine Sodomei. Nu vreau să depind de om. Eu îmi voi incredinţa viaţa şi familia în grija lui El-Elion”. Astfel se poate înţelege de ce Avraam a refuzat vehement oferta împăratului Sodomei de a păstra pentru prada de război care i se cuvenea. A dispreţuit oferta împăratului spunând de fapt: „Tu îmi oferi nimicuri, Sodomo, pe când Dumnezeul meu stăpâneşte Universul. El posedă bogăţiile întregului pământ. Domnul este singurul care mă îndestulează, este tot ce am nevoie. Aşa că ia-ţi lucrurile – oamenii, bogăţiile – şi pleacă. Oricum, ale Domnului meu sunt toate acestea. Dacă El decide să mă îmbogăţească, aşa să fie, dar nu vreau să te făleşti că tu m-ai făcut bogat.”

Avraam s-a folosit de această nouă înţelegere primită prin revelaţie pentru a-L provoca pe Domnul: „Şi Avraam a zis: Iată că nu mi-ai dat sămânţă şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu” (Geneza 15,3). E ca şi cum Avraam ar fi spus: „Doamne, ştiu acum că eşti El-Elion, creatorul şi stăpânul tuturor lucrurilor, dar unde este copilul care mi L-ai promis? Prin slujitorul meu vrei Tu să mă faci tatăl multor neamuri?”

Ismael creştea sub ochii lor, în timp ce ei îmbătrâneau vădit. Sara în continuarea era stearpă şi fiecare zi punea peste ea şi povara anilor; Avraam se îndrepta cu „viteză” spre 100 de ani, iar credinţa lor pălea tot mai mult. În timp ce Avraam se confrunta cu această criză, Domnul a hotărât să-i dea slujitorului Său o nouă revelaţie despre Sine.

„Când a fost Avraam în vărstă de nouă zeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană” (Geneza 17,1). Expresia din limba ebraică pentru „Dumnezeu atotputernic” este „El-Shaddai”. Această nouă descoperire a caracterului lui Dumnezeu, era pentru Avraam în acel moment de criză, le fel  de vital precum o gură de apă unui călător însetat prin pustie. Avraam Îl cunoştea deja pe Domnul ca Stăpân şi Creator, iar acum în deznădejdea lui, Dumnezeu i se descoperă ca Acela poate face ca lucrurile imposibile să devină posibile. Cu alte cuvinte, Dumnezeu îi spune lui Avraam: „Eu deţin controlul tuturor lucrurilor. Nimic nu poate împiedica împlinirea cuvântului Meu. Nu sunt limitat de legile naturii, pot să fac orice în orice vreme, nimeni şi nimic nu Îmi poate sta împotrivă.” Descoperindu-Se ca El-Shaddai, Dumnezeu a deschis ochii lui Avraam spre latura caracterului Său care înfăptuieşte imposibilul şi aduce la fiinţă lucruri care nu există. Odată ce Avraam a primit această revelație, el a crezut că Dumnezeu este cine spune că este, iar dacă El i-a jurat că il va face tatăl tuturor națiunilor, cu siguranță că așa va face. În cele din urmă, credința în acest Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam pe copilul Isaac, urmând ca după această minune Avraam și Dumnezeu să rămână uniți pe tărâmul special al credinței.

Dumnezeu nu este multumit ca omul să știe despre El doar că există și că poate face lucruri supranaturale, pentru că nu informația este mântuitoare ci relația cu El.  Dumnezeu nu dorește să Se afle doar în rubrica de ”E bine să știi!”, a omului. Deși El este transcendent, nu acest atribut Îl ține la distanță de om ci mai degrabă indiferența omului Îl ține la distanță pe Dumnezeu. Dumnezeu ne dăruiește din ceea ce este El în fiecare zi, și dacă suntem atenți și umblăm cu credință putem primi zilinic acel dram din Dumnezeu. Așa cum spunea și Domnul Isus: viața veșnică este să-L cunoști pe Tatăl pentru ca în ziua judecății și El să te poată recunoaște. Altfel spus, ajungi Sus dacă te cunoști cu Cel de sus încă de aici de jos; în cer se intră doar pe baza relațiilor… cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Dacă nu ți-ai făcut încă relații cu Dumnezeu și ai vrea să mergi în Ceruri… grăbește-te, încă nu e prea târziu, El este aproape, la o distanță de rugă(minte).

Notă: articolul conține informații extrase din cartea Exodul, autor Beniamin Fărăgău și cartea Sfințească-se Numele Tău, autor David Wilkerson.

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

4 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

10 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *