Cine sunt eu?


Se spune că cel mai important în procesul învăţării nu este să ştii să dai răspunsuri ci să pui întrebări bune la care să găseşti răspuns. De calitatea şi nivelul întrebărilor depinde modul de viaţă. La unele întrebări găsim răspunsul destul de repede, aceste întrebări şi răspunsuri nu sunt existenţiale dar ţes existenţa. Sunt întrebări la care nu vom găsi răspunsul pe acest pământ. Şi sunt întrebări, numite existenţiale, care necesită o cercetare aprofundată pentru a putea găsi răspunsul corect.

Una dintre întrebările existenţiale este şi întrebarea lui Moise: „Cine sunt eu…?”(Exodul 3,11). Interesant e faptul că Moise avea 80 de ani atunci când pune această întrebare lui Dumnezeu. Să nu fi pus el această întrebare şi mai înainte pe vremea când era mai tânăr? Cu siguranţă că da, însă pe vremea aceea el credea că ştie răspunsul corect. În cei 40 de ani de pustie şi de păstorire, Moise îşi dă seama că nu a dat răspunsul corect la această întrebare, motiv pentru care a şi ajuns în situaţia de faţă.

În urmă cu 40 de ani la această întrebare, Moise a dat multiple răspunsuri, şi credea că toate sunt bune. În urmă cu 40 de ani el era prinţul Egiptului, el era cel mai erudit intelectual al Egiptului, el era cel mai iscusit general şi mai credea că el era cel care avea să elibereze pe Israel. Fie ca ştim sau nu, în funcţie de răspunsul dat, noi ne formăm stilul de viaţă şi caracterul. Dacă eşti prinţ atunci totul ţi se cuvine, dacă eşti un erudit intelectual, toţi trebuie să-ţi dea dreptate, dacă eşti un iscusit general atunci toţi trebuie să ia poziţie de drepţi înaintea ta. Dacă zici că eşti eliberatorul, toţi vor trebui să se supună planului tău, tu eşti în centrul atenţiei, ţie ţi se ridică monumente.

Majoritatea dintre relele din lumea noastră sunt un efect al răspunsurilor date la această întrebare. Cam toţi credem că ştim răspunsul şi toţi ne înghesuim să-l dăm şi cam toţi o dăm în bară. Răspunsul nu este uşor de dat, lui Moise i-a trebuit 40 de ani să înceapă să-şi dea seama cam ce trebuie să cuprindă acest răspuns. Întrebarea „Cine sunt eu?” nu vizează doar originea şi existenţa trecătoare ci şi pe cea veşnică. Răspunsul corect nu este dat în relaţia cu lumea, cu semenii ci cu Însuşi Dumnezeu. Doar în întâlnirea cu El îţi vei da seama că întrebarea are valenţe veşnice iar răspunsul este unul de viaţă şi de moarte.

După 40 de ani de pustie, Moise nu se mai vede un mare prinţ, un erudit intelectual, un puternic general şi nu mai are nici un vis de eliberator. În faţa lui Dumnezeu întrebarea lui devine una retorică, nu trebuia să se dea răspunsul, era subînţeles: „sunt un nimeni, nu sunt nimic.”

În Psalmul 90, psalm scris de Moise, găsim nişte răspunsuri excelente:

  • Tu eşti Dumnezeu – noi suntem ţărână care ne supunem glasului Tău de a reveni în ţărână
  • Tu eşti din veşnicii – noi abia dacă ajungem la 80 de ani
  • Tu eşti Atotputernic – noi suntem ca iarba care înfloreşte dimineaţa şi creşte iar seara este tăiată şi se usucă
  • Tu nu treci, anii Tăi nu au sfârşit – noi şi anii noştri se duc precum un sunet
  • Tu te poţi mândri cu munţii, cu întreaga creaţie – noi ne „mândrim” în timpul vieţii noastre doar cu trudă şi durere.

„Prioritatea lui Dumnezeu este slava Lui. El ocupă centrul scenei, eu car recuzita. El este mesajul, eu sunt doar un cuvânt. Dacă tu ai fi centrul Universului, totul ar depinde numai de tine. Tatăl nostru ne scapă de această povară. Deşi eşti valoros, nu eşti esenţial. Eşti important dar nu indispensabil… Noi nu ştim de ce e nevoie pentru a conduce lumea (nici măcar propria viaţă) şi cel mai înţelept lucru pe care îl putem face este să lăsăm sarcina aceasta în mâinile Lui.” (Max Lucado, în cartea Nu totul se învârte în jurul MEU)

Cine sunt eu? Sunt o mână de ţărână pe care Dumnezeu vrea să o modeleze cu măiestrie pentru a se asemnăna tot mai mult cu El ca apoi să pot sluji de model pentru restul lutului care este neîncrezător în capacităţile miraculoase ale Marelui Olar.

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

4 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

10 luni

1 comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *