Creştinismul nu este o religie a imaturităţii!

1

11. Asupra celor de mai sus avem multe de zis şi lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere.
12. În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
13. Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc.
14. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.

1. De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi a credinţei în Dumnezeu,
2. învăţătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică.
(Evrei 5,11 – 6,2).

Creştinismul este mai mult decât o religie, este un stil de viaţă, cel mai bun aş spune. Creştinismul autentic este o reîntoarcere la umblarea corectă cu Dumnezeu. Creştinismul este şi trebuie să rămână o mişcare, un izvor care să dea viaţă celor care beau din el şi nu un lac stătător şi urât mirositor. Creştinismul înseamnă deparazitarea adevăratei religii; religie ce s-a înţepenit în obiceiuri şi tradiţii păgâne. Creştinismul este ascendenţă, creştere continuă, este un mod de-a trăi frumos cu Dumnezeu şi cu semenii tăi.

Reproşul dur al apostolului Pavel faţă de destinatarii acestei scrisori are de-a face exact cu modul stagnant al celor ce au îmbrăţişat creştinismul. Ei nu au înţeles că un creştin nu are cum să rămână pe loc. Creştinism static nu există, fie ne mişcăm înainte, fie ne prăbuşim.

Deşi are în familie şi bebeluşi şi copilaşi mai mari, creştinismul nu este o religie a imaturităţii. Creştinismul nostru trebuie să depăşească vârsta infantilităţii. Hrana creştinului nu se poate limita doar la aceea a unui copilaş. Cei care sunt de multă vreme în familia creştinismul şi încă stau la rând pentru porţia de lapte ce se cuvine doar celor mici, au probleme serioase de maturizare. Ei nu mai sunt o plăcere pentru familie, ci o povară şi motiv de mare îngrijorare.

Cei care se plafonează la noţiunile de bază ale credinţei creştine, nu dau dovadă de maturitate chiar dacă le stăpânesc foarte bine. Creştinismul nu este format doar din fundaţia sănătoasă ci şi din alte învăţături care alcătuiesc zidurile şi în final, întregul edificiu care trebuie să arate ca o cetate a lui Dumnezeu. Din moment ce nu reuşim să acumulăm şi să trăim primele învăţături de bază ale creştinismului, aducem o mare defavoare cauzei sfinte. Devreme ce rămânem repetenţi cu voia, în primele clase, ce rost are să mai venim la şcoală!?!

Deşi punctele fundamentale ale credinţei creştine sunt importante pentru credincioşi, ele nu constituie întregul, ele nu înseamnă creştinismul deplin.

Dictonul popular: „nu vreau să ştiu mai mult ca să nu fiu judecat pentru mult!” arată o gândire imatură şi nebiblic fondată. Creştinul care nu mai vrea să cunoască mai mult, este orice altceva, dar nu creştin. E adevărat că la judecată vom fi evaluaţi după cât am cunoscut, dar nu trebuie să uităm şi faptul că vom judecaţi şi după cât am fi putut cunoaşte dacă nu am fi refuzat. Letargia nu este o virtute, ba dimpotrivă, spunea Murray: „păcatul constă în a nu progresa în viaţa creştină”.

În următoarele capitole, apostolul Pavel, va întinde o masă spirituală care va cuprinde hrană tare precum: sacrificiul lui Isus oferit o dată pentru totdeauna, lucrarea de Mare Preot a lui Isus ce are loc în ceruri şi implicaţiile ei pentru pământeni, etc. Cu siguranţă nu toţi vor putea  digera o asemenea hrană tare, iar reacţiile vor fi diferite. În timp ce unii vor pleca de la masă cu adevărat hrăniţi spiritual, alţii vor comenta şi vor critica hrana, considerând-o hrană străină de creştinism, chiar vor lupta împotriva folosirii ei pe mesele creştinilor.

De altfel, situaţia nu este diferită nici azi. În afară de câteva noţiuni de bază, cei mai mulţi creştini habar nu au ce înseamnă adevăratul creştinism. Ocaziile în care li se oferă şi altă hrană spirituală decât cea tradiţională, devin adevărate dispute şi motive de rebeliune împotriva celor care îndrăznesc să schimbe meniul. Şi pe de-o parte sunt de înţeles deoarece nu există creştini mai frustraţi decât aceia care descoperă că nu ştiu mai nimic despre Isus Hristos şi creştinism. Incultura creştină şi spirituală este mai grea decât analfabetismul. Să recupereze li se pare mult şi greu, aşa că aleg varianta cea mai uşoară, să fie apologeţi ai celor rămaşi corigenţi, şi instigatori ai celor ce demult i-a depăşit.  Tu, ce fel de creştin eşti?

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

4 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

10 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *