De la Masa la ispitirea lui Isus

Momentul „Masa și Meriba” a fost pentru istoria lui Israel o pată rușinoasă și a fost adus în atenția poporului și peste generații pentru a fi feriți de o nouă recidivă.

Diabolicul dușman care a fost maestrul ispitirii de la Masa și Meriba va încerca aceeași tactică cu Fiul divin al lui Dumnezeu, Isus Hristos. În cea de-a doua ispită „diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră” (Mat. 4, 5.6).

Folosindu-se de o criză, cea de apă, divolul a reușit să inoculeze în mintea fiului lui Dumnezeu, Israel, atât lipsa de încredere în Cel care îi eliberase cât și ideea că Dumnezeu ar fi avut gânduri malefice cu privire la ei: moartea prin însetare. „Dacă ești „fiul” lui Dumnezeu, ar părea că spune Ispititorul, de ce nu are El grijă de tine, de ce te lasă fie înfometat, fie însetat?”

Într-un mod similar, peste multe veacuri, când Isus Unicul Fiu divin al Tatălui, este în pustie în vederea unui post special la început de lucrare mesianică, diavolul încearcă să înăbușe încă din fașă planul divin de răscumpărare a omului prin ispitirea și coruperea lui Isus.

Mă voi referi doar la cea de-a doua ispită pentru că are de-a face cu ceea ce s-a întâmplat la Masa și Meriba.

Dacă Israel a eșuat în se încrede în protecția Tatălui, Satana Îl încearcă și pe Isus ispitindu-L să dovedească în fața lui această încredere: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”

Pasajul citat este din Psalmul 91,11.12, însă așa cum este el rostit de către diavolul, el conține o omisiune pe care o consider importantă. Versetul 11 se încheie cu cuvintele „să te păzească în toate căile tale” dar în Matei 4,6 nu găsim aceste referiri iar în Luca 4,10 apare doar „să te păzească”.

Includerea sau excluderea acestor cuvinte face deosebirea între încrederea în Dumnezeu și ispitirea lui Dumnezeu. Când aceste cuvinte sunt incluse, Dumnezeu promite să îl protejeze pe omul drept pe toate căile sale drepte, căci acestea sunt căile omului care locuiește în locul secret al Celui Prea Înalt, rămâne la umbra celui Atotputernic și își găsește refugiul în Dumnezeu pe care Îl iubește. Acestea sunt prin urmare căile sfinților, ale oamenilor buni (vezi Prov. 2,8.20). Unuia din acestă categorie i se adresează făgăduința de protecție divină.[1]

Când cuvintele „în toate căile tale” sunt omise pasajul transmite ideea că Dumnezeu promite protecția Sa indiferent ce face omul, chiar și dacă Îi ignoră legile fizice sau morale. Satana „omite orice fel de referire la adevărul scriptural că Dumnezeu nu permite, ci condamnă și pedepsește nechibzuința, joaca cu providența, alegarea cu impetuozitate în brațele pericolului sau a imprevizibilului.”[2]

Domnul Isus nu a căzut în această capcană. „El a înțeles că a face ceea ce Îi cerea Satana ar fi însemnat să înlocuiască credința cu bravada și supunerea față de călăuzirea lui Dumnezeu cu obrăznicia. Nu ar fi însemnat altceva decât riscul de a Se autodistruge. Falsa încredere în Tatăl, pe care i-a cerut-o diavolul lui Isus prin această a doua ispitire nu era cu nimic mai bună decât lipsa de încredere pe care I-a propus-o în prima. Ea ar fi însemnat să facă experimente pe Tatăl.”[3]

La această ispită, Isus răspunde Ispititorului cu un citat din Deuteronom 6,16 care reflectă situația israeliților descriși în Exod 17,1-7: „De asemnea este scris, a zis Isus: ‘Să nu-L ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”.

Prin afirmația din Exod 17: „Este Domnul în mijlocul nostru sau nu este?”, evreii L-au provocat pe Dumnezeu să reacționeze conform dorințelor lor și să-Și decaleze timpul intervenției pentru a satisface ceea ce ei cereau.  Isus, însă, știa că un o aruncare de pe streașina Tempului doar pentru a vedea reacția Tatălui sau pentru a testa prezența îngerilor Lui ar fi însemnat un păcat grav și nu are de-a face nimic cu făgăduința dată în Psalmul 91.

Viața de zi cu zi ne oferă suficiente ilustrări ale unei false încrederi similare cu cele pe care Îl îndemna diavolul pe domnul Isus. Atât de multe persoane îl roagă fierbinte pe Dumnezeu să le dea binecuvântarea sănătății în timp ce neglijează complet respectarea legilor sănătății. Cer miracole în timp ce își trăiesc viața în păcat mizer. Umblă după apariții celeste în timp ignoră cea mai importantă revelație scrisă, Biblia. Sunt unii care cer ca Dumnezeu să le mântuiască sufletul în timp ce ignoră miloacele harului cum ar fi frecventarea bisericii, trăirea vieții în beneficiul altora spre slava lui Dumnezeu, citirea Scripturii, Cina Domnului, etc.

Se povestește depre un anume creștin care se lupta de multă vreme cu patima alcoolului. Obținuse deja biruințe îndelungate și era tare bucuros pentru acestea. Toamna când se culeg strugurii, creștinul nostru se gândi dacă să producă și el vin spre vânzare așa cum făcuse în tot anul. Cu toate că era conștient de pericolul de a cădea în patima băuturii, a ales să facă vin și în anul acela deoarece era o bună sursă de venit. Inevitabilul s-a produs și iată-l din nou pe creștinul nostru căzut beat în fața podogoriei sale. Mustrat de biserică pentru nesăbuința sa, acesta a replicat: „Nu pot să neg că m-am îmbătat însă nu pot să înțeleg cum de nu m-a ajutat Dumnezeu să mă abțin fiindcă în toate zilele cât făceam vinul îmi repetam în minte textele din Proverbe : „Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat . Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilic” (23,29-32).

Răspunsul fără echivoc este: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău!”



[1] William Hendriksen, Evanghelia după Matei, Editura Reformatio, Oradea, 2006, p.208

[2] Idem, pp. 208-209

[3] Ibidem

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

4 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

10 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *