Dilema broaștelor moarte

Mai rămânem puțin la plaga a doua pentru a încerca elucidarea unei dileme care am avut-o înca din preadolescență. Dilema era aceasta: De ce a spus Moise lui Faraon că broaștele vor pleca de la el, din casele lui, de la poporul lui și nu vor mai rămâne decât în Nil când de fapt ele au pierit în case, în curți și ogoare? Vezi textele din Exod 8, 10-14

Câteva posibile răspunsuri și interpretări:

1. Conform versetului 9, din cuvintele lui Moise, nu reiese că el a promis întoarcerea broaștelor în Nil ci doar că broaștele nu vor mai fi decât în Nil. După versiunea Cornilescu, verbul lə·haḵ·rîṯ, este tradus în limba română prin verbul ”a îndepărta” în timp ce mai corect este ”a distruge”. O traducere mai exactă a textului ar fi aceasta: ”Când să mă rog pentru tine și pentru servitorii tăi și pentru poporul tău, să distrugă broaștele de la tine și casele tale, ca ele să rămână numai în râu?” (Biblia Fidela). Astfel textul este clar în ce privește modul în care plaga va fi îndepărtată. Dumnezeu nu va escorta broaștele până la Nil ci va avea grijă ca acestea să rămână doar în râu.
2. Interpretarea conform versetului 9 ar fi de necombătut daca nu ar exista versetul 11 unde găsim scris că: ”Broaştele se vor depărta de la tine şi din casele tale, de la slujitorii tăi şi de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu.” Din acest verset reiese că broaștele se vor întoarce în habitatul lor și nu vor pieri prin case, curți, ogoare. Interpretarea versetului 11 în acest mod pare a fi susținut de versetul 10 unde spune că modul în care se va încheia plaga va fi o mărturie și o dovadă pentru Faraon că nu este nimeni ca Domnul Dumnezeu. Ce dovadă putea să fie mai evidentă decât aceea că broaștele în marea lor mulțime, se întorc singure la Nil ca și cum cineva ar sta în fruntea lor și le-ar conduce. Prin acest mod se descoperea din nou că Faraon era înconjurat de niște șarlatani care nu au fost în stare să trimită ei broaștele înapoi, că Faraon însuși trăiește o minciună și că există doar un singur Dumnezeu adevărat.
3. Și interpretarea versetului 11 ar fi satisfăcătoare dacă nu ar exista versetul 13: ”Domnul a făcut după cuvântul lui Moise. Și broaștele din case, din sate și din câmpuri au murit.” Acest verset pare să confirme interpretarea versetului 9 însă ridică o întrebare versetului 10: Prin ce mod avea să vadă Faraon măreția lui Dumnezeu? Prin faptul că țara va fi plină de broaște moarte care se vor împuți? Sau faptul că Dumnezeu a ucis broaștele care erau sfinte și considerate zei a arătat că El este mai puternic și că nu se teme de Heket și de nici vreun alt zeu?

Desigur că uciderea broaștelor putea să dovedească superioritatea lui Dumnezeu ca putere asupra lui Heket, însă eu cred că mai trebuia să se dovedească ceva: puterea de creație și de Creator a lui Dumnezeu. De ce? În panteonul egiptean, zeița Heket avea forma unei femei cu cap de broască. Se credea că din nările ei venea suflarea de viață care însuflețea trupurile create de către soțul ei, marele zeu Khnum, din țărâna pământului. Din acest motiv era interzis să ucizi broaștele sau alte ființe create.

Așa cum ați putut observa, concepția creației la egipteni era o contrafacere a modului în care Dumnezeu Însuși a creat. Conform Genezei, doar omul a fost creat din țărâna pământului primind apoi suflarea de viață de la Dumnezeu, în timp ce restul viețuitoarelor a fost aduse la existență prin puterea cuvântului divin. Crearea omului a fost diferită datorită faptului că el a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și datorită poziției pe care Dumnezeu i-a dat-o în creația generală. Omul este superior animalelor și le va stăpâni tocmai datorită modului cum a fost creat și datorită Chipului după care a fost creat. Superioritatea omului față de animal exclude în mod explicit zoolatria.

Această putere și supremație a lui Dumnezeu în creație poate fi un argument că broaștele au fost chemate înapoi în Nil tocmai ca Faraon, fiul lui Ra cel suprem, să vadă că cum creația se supune Creatorului. Neputința lui Faraon și a vrăjitorilor de a scoate broaștele din habitatul uman denotă faptul că aceste creaturi nu li se supun deoarece nu ei sunt creatorii lor. Plus de asta, duhoarea broaștelor moarte ar putea fi înțeleasă ca o formă de ironie a lui Dumnezeu vizavi de respirația de viață a zeiței Heket care acum emană miros de moarte, de ce nu, a propriei morți.

Concluzie

În opinia mea, nici una dintre variante nu ar fi greșite așa că oricare dintre aceste interpretări le-am lua ca bune pentru noi nu vom face erori teologice sau doctrinare care să ne coste mântuirea. Am fost surprins, să descopăr în cercetarea mea că unii dau și aceste texte ca argument împotriva unității sau omogenității Bibliei. Sau așa cum zic ei: ”Biblia se contrazice!”

Biblia nu se contrazice nici măcar în cazul de față.

În urma citirii cu atenție a pasajului, există un text care lasă loc de o altă interpretare sau un alt mod de a elucida dilema în discuție. E vorba de versetul 7: ”Dar şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului”. Este a treia oară când și vrăjitorii reușesc să imite ceea ce Moise și Aron fac prin puterea lui Dumnezeu doar că de această dată, cred eu, se întrec în scamatorii. Biblia nu spune că au făcut câteva broaște ci că au scos un număr mare de broaște peste toată țara Egiptului ca să-și dovedească puterile și să statornicească încrederea împăratului în zeii lor. Există o deosebire care se face în versetul 6 unde ni se spune că după ce Aron și-a întins toiagul asupra apelor, broaștele au ieșit, în timp ce în versetul 7 scrie că vrăjitorii au scos broaște. Altfel spus, la comanda lui Aron, prin putere divină, broaștele au ieșit, în timp ce vrăjitorii au fost după ele să le scoată. Desigur că nu a fost ușor să gândească cum vor face această înșelătorie și nici să scoată o mulțime de broaște, însă nu de mai multe broaște era nevoie în Egipt ci de dispariția lor, lucru de care nu au fost în stare. Broaștele acestea scoase de vrăjitori sunt cele care vor muri prin case, curți și ogoare cauzând mirosul greu de suportat de locuitori.

Așa cum înteleg eu pasajul în discuție, Dumnezeu Și-a ținut promisiunea și broaștele care au ieșit la porunca Lui din râuri, s-au reîntors în râuri tot la porunca Lui. Marea mulțime de broaște care nu au ieșit la porunca divină ci au apărut prin vicleșugul vrăjitorilor au murit care pe unde. E posibil ca vrăjitorii să fi făcut rugăciuni zeiței Heket pentru îndepărtarea lor, însă și de această dată puterea lui Dumnezeu îngenunchează zeitățile plăsmuite de imaginația egiptenilor arătând oarecum,că pentru ei, acolo sus, nu există nici un zeu care să-i iubească și să le vină în ajutor. Mai mare umilință nu se putea pentru fiul lui Ra, Faraon și ceata lui de preoți și vrăjitori inutili. Deși vrăjitorii și-au dat seama că s-au pus cu Cine nu trebuie, nu-l vor informa pe Faraon de adevăr fie din temere pentru viața lor fie din mândrie religioasă.