Duelul toiegelor

8. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron:
9. „Dacă vă va vorbi faraon şi vă va zice: „Faceţi o minune!”, să zici lui Aaron: „Ia-ţi toiagul şi aruncă-l înaintea lui faraon. Şi toiagul se va preface într-un şarpe.”
10. Moise şi Aaron s-au dus la faraon şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe.
11. Dar faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.
12. Toţi şi-au aruncat toiegele, şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.
(Exodul 7).

Prima vizită la Faraon s-a dovedit a fi un lamentabil eșec, cel puțin în viziunea poporului, a lui Moise și Aron. ”Ce va fi diferit în următoarea?” gândeau probabil Moise, Aron și ceilalți conducători ai poporului.

În a doua vizită, Dumnezeu vrea să îl conștientizeze pe Faraon de pericolele la care se expune dacă va continua împotrivirea. Transformarea toiagului lui Aron în șarpe nu era altceva decât provocarea lui Dumnezeu la duel. Șarpele era simbolul puterii divine a lui Faron și emblema națională; de aceea Dumnezeu alege să se facă înțeles folosindu-se de simbolurile cu care se opera în Egipt.

Duelul toiegelor era de fapt duelul autorității celor două părți, era duelul divinităților celor două popoare. Ca un nebun, faraon intră în arenă cu Dumnezeu atunci când refuză capitularea în fața semnului divin evident: transformarea unui lemn neînsuflețit într-o ființă. Faraon ridică mănușa atunci când cheamă pe vrăjitorii lui să demonstreze un act similar. Fără a intra în detalii, pentru mine este evident că ceea ce au făcut vrăjitorii de la curtea împăratului, a fost un număr de scamatorie reușit, atât de reușit încât l-a convins pe faron că a fost real, motiv pentru care îndrăznește să creadă că în duelul acelei zile l-a egalat pe Dumnezeu în putere.

E posibil să fii fost un moment de șoc pentru faraon, atunci când șarpele care ieșise din toiagul lui Aron a început să înghită ceilalți șerpi ai vrăjitorilor lui. ”Pentru câteva clipe în fața ochilor lui Faraon s-a dat o scurtă luptă între semnul puterii lui Dumnezeu și semnele puterii Egiptului.” Dacă era cu băgare de seamă ar fi putut înțelege mesajul lui Dumnezeu care era foarte clar: ”Eu voi învinge!”

În aceste câteva versete din Exodul, se comprimă atât istoria unui popor cât și prezentul nostru și viitorul celor ce se vor împotrivi Duhului de transformare pe care Dumnezeu îl trimite fiecăruia.

Într-un fel toți suntem niște faraoni care ne guvernăm viața cum ne place, repulsivi oricărei autorități. Prin Cuvântul Sfânt și prin șoaptele Duhului Sfânt suntem chemați amiabil să capitulăm în fața chemării divine și să devenim oameni după chipul divin. Lupta interioară între a face ceea ce este bine și a face ceea ce îmi place este una reală între două forțe, între două oferte, între viață și moarte. Adesea, Dumnezeu ne oferă semne pentru a ne ajuta să luăm decizia de viață alegând războiul împotriva păcatului și pacea cu El. Dacă alegem protejarea propriilor plăceri ilicite, ne privăm de binele veșnic iar dacă alegem depunerea armelor beneficiem de adevărata victorie cu Dumnezeu.

Dacă suntem atenți la ce spune Sfânta Carte, vom descoperi același mesaj pe care Faraon l-a ignorat: ”Dumnezeu este învingător!” Așadar, te vei bucura de victorie doar dacă ești de partea Lui!

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

5 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

11 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *