Evadarea din urgență

 „Zarva urgenței creează iluzia importanței” și tocmai de aceea, probabil, urgența se dă importantă.  Nimeni nu contestă că unele urgențe pot fi și importante însă întrebarea pe care trebuie să mi-o adresez este aceasta: „Sunt urgențele altora și prioritățile mele?” Orice activitate este sau pare importantă pentru cineva anume dar nu trebuie neapărat să fie urgența ta. Pierdem o grămadă de timp răspunzând așteptărilor și priorităților altora amăgindu-ne că de fapt suntem ocupați cu lucruri importante. Ocupându-ne de urgențele neimportante ale altora ajungem să ne secătuim de puteri propria persoană și mai rău, să ne privim ca pe niște incompetenți. Observăm cu dezamăgire și groază că viața ajunge să fie doar o luptă pentru supraviețuire. De aici și până la derivă, irosire și decădere mai este un pas mărunt.

Liderul este adesea atras în capcana iluziei importanței. Mentalitatea lui este ceva de genul: „Ceea ce mă face important este că fac ceea ce este important!” Problema acestei mentalități apare atunci când liderul definește importanța după eficiență și nu după eficacitate.

Care e diferența între cele două? Eficiența înseamnă să faci mai mult într-un timp mai scurt în timp ce eficacitatea înseamnă a face mai mult din lucrurile care te apropie de obiectivele esențiale existențiale. Pe Moise, de exemplu, fiecare zi eficientă îl îndepărta de eficacitate.

Prin urmare, dacă liderul (și nu numai) definește ce este important după câtă eficiență are va ajunge să se epuizeze deviind astfel, de la scopul și destinația vieții. De aceea se impune ca liderul să-și ia suficient timp spre a-și stabili cu precizie destinația vieții, unde vrea să ajungă iar apoi cu o rigoare înțeleaptă să decidă cât din ceea ce se așteaptă de la el îl întârzie înspre destinație și dacă se merită. E important să ținem minte că „a face mai multe, mai repede nu este un substitut pentru a face ceea ce trebuie”.

Fără un program de viață focalizat pe destinație precisă, liderul riscă să fie prins în furtuna unor urgențe inutile constatând tardiv într-un final că la fel ca o corabie care părăsind portul a fost prinsă și târâtă într-o parte și alta de vânturi năpraznice învârtind-o în cerc pe aceeași distanță, nici el nu a navigat mult, ci doar a fost mult zgâlțâit.

Destui dintre cei care au așteptări din partea noastră sunt nesinceri și egoiști. Pentru ei nu liderul este important ci problema lor. Pentru aceștia liderul este important în măsura în care acesta le rezolvă problemele lor importante în acord cu propriul interes. Astfel că un lider care vrea să-i mulțumească pe toți neglijând sau amânând propria destinație, are toate șansele să se sufoce cu problemele celorlalți.

Se ivește o întrebare pertinentă: „Nu înseamnă impolitețe, lipsă de compasiune și egoism dacă nu-i ajut pe cei care mă solicită?”  Nimeni nu spune că nu ar trebui să fim empatici sau să nu intervenim în ajutorul celor ce au nevoie de noi, însă este mai eficace să ajutăm oamenii să lucreze la prevenirea potențialelor probleme decât să ne împovărăm cu desele intervenții în acestea.

Ajungem al un moment dat să descoperim că toată sau mare parte din viață am fost niște pompieri eficienți care au tot stins case incendiate când era important și eficace să fim educatori care să-i învețe pe oameni să nu se joace cu focul, mai ales în casă.

Ca o primă concluzie și soluție am putea spune că evadarea din urgență este posibilă dacă îți concentrezi, focalizezi viața către un scop sau o destinație precise, importante.  Iar pentru a ajunge unde trebuie, trebuie să știi unde vrei să ajungi.

Moise știa cel mai bine din Israel care era destinația, însă problemele care tot apăreau în popor le întârzia ajungerea în Canaan. Moise era tot timpul pe postul de asistent de ambulanță care le oferea servicii de prim-ajutor ce constau în plasturi și calmante. Astfel Moise era permanent în „urgență”, epuizat de administrarea unor tratamente simpliste și temporare.

De aceea Ietro îi propune o soluție care se baza pe prevenție și care le dădea un avans spre destinație. Cu alte cuvinte, Ietro îl conștientizează pe Moise că ajungerea în siguranță la destinație este direct influențată de numărul de urgențe. Cu cât sunt mai multe urgențe neimportante asupra cărora se intervine, cu atât se dă mai puțină importanță destinației. O ambulanță care a plecat cu un muribund spre spital dar care se mai oprește la încă trei locuințe pentru a trata leșinații riscă să ajungă la destinație cu un om mort.

Un alt sfat dat de Ietro în vederea zdrobirii tiranului urgență este ca Moise să se „adreseze” departamentului de resurse umane pentru a recruta și instrui oameni care să-i preia din sarcini.

… va urma!

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

4 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

10 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *