Evanghelie nu bârfă
Un alt element care ţine biserica împreună este Evanghelia, iar aceasta este arătată foarte clar în versetul 23 al capitolului 10 din Evrei. Eşti foarte dispus să vii împreună cu fraţii şi surorile tale de credinţă atunci când la locul întâlnirii se vorbeşte Evanghelia. Veştile bune în general, unesc oamenii, cu atât mai mult Vestea cea Bună a răscumpărării şi speranţa revenirii lui Isus. Biserica trebuie să fie locul unde veştile rele ale vieţii de pe acest pământ, încetează sau sunt suprimate de ascultarea Veştii Bune. Evanghelia este motivaţia de a merge mai departe, este asigurarea că deşi ne este greu pe pământ, merită să luptăm până la sfârşit deoarece ne aşteaptă o altă patrie. Vizavi de Evanghelie, biserica trebuie să acţioneze în trei direcţii: să înveţe Evanghelia, să trăiască Evanghelia, să răspândească Evanghelia. Ignorarea şi devierea de la aceste coordonate, face ca biserica să fie lipsită de sens.
Este important, de asemenea, ca să fie şi vestitori ai Evangheliei care să fie pregătiţi pentru vestire. Nu de puţine ori se întâmplă ca odată ajuns la locul hrănirii spirituale să primeşti biscuiţi şi eugenii în loc Pâine. În loc să fii trezit prin Cuvânt, eşti adormit de purtătorul de Cuvânt, în loc să-ţi vină să strigi „Aleluia!”, eşti ispitit să strigi cu tupeu ca vorbitorul să spună „Amin!”. Ori dacă asta se întâmplă la învăţarea Evangheliei (care este o activitate internă a bisericii), vă imaginaţi cum va fi la răspândirea Evangheliei (care este activitatea externă a bisericii)? E adevărat că predicatorul sau pastorul are partea lui de vină că îşi plictiseşte ascultătorii, dar nu credeţi că se poate ca şi ascultătorii să fie plictisitori pentru predicator? Ce dinamism poate insufleţi predicatorul când stă în faţa unor feţe asemenea unor murături sau a unor tauri furioşi? Chiar dacă predicatorul nu este prea interesant întotdeauna, Dumnezeu cu siguranţă este.
Într-o altă epistolă, cea către coloseni, acelaşi Pavel scrie: „Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră” (Col. 3,16). Dar pentru a te bucura din plin de Evanghelie în biserică e necesar ca fiecare participant la închinare să o iubească şi să o trăiască încă de acasă. Nu poţi iubi Evanghelia dacă nu ai timp de ea. Noi suntem produsul a ceea ce consumăm atât trupeşte cât şi spiritual; eşti ceea ce consumi. Dacă eşti iubitor de veşti bune nu-ţi vei infecta mintea cu veşti rele. O ureche sensibilă la şoaptele duioase ale Duhului Sfânt nu va suporta sunetul strident al bârfei.
Bârfa este o pseudo-evanghelie, este o „veste” doar de dragul de a spune ceva. Bârfa în esenţă este o veste bună pentru oamenii slabi de caracter. Bârfa este o îngrijorătoare lipsă de ocupaţie, este rezultatul unuei vieţi lipsite de Adevărata Viaţă. Bârfa este ca o gumă de mestecat care trece din gură în gură fără ca nimeni să realizeze că pe lângă faptul că e scârbos este şi nesănătos. Bârfa este rea oriunde şi în orice loc, cu atât mai mult în locul de întâlnire cu Dumnezeu. Aşa cum spune şi Biblia, bârfa îi şade bine nebunului şi celor frustraţi de existenţa lor.
Diavolul ştie că dacă dragostea şi unitatea atrage oamenii, dezbinarea îi respinge, de aceea este foarte interesat să producă dezbinare. Bârfa este una dintre modalităţile Satanei de a face dezbinare şi din păcate mulţi creştini sunt dintre aceia care se înrolează sub stagiul lui.
Nu ne mai place la biserică din cauză că nu prea mai suntem preocupaţi de Vestea Bună. Ne plac în schimb veştile rele şi le răspândim cu efervescenţă dar suntem negrii de supărare când suntem şi noi bârfiţi şi asta ne face să renunţăm la biserică.
În concluzie, plăcerea de sta împreună la închinare este un demers comun şi presupune deschiderea zilnică pentru Hristos şi cuvintele Sale în timp ce ardem toate dosarele cu informaţii maliţioase despre semenii noştri.