Frică și… pedeapsă

Am citit un devotional semnatura Max Lucado care începea așa: ”Gestionată greșit, frica poate conduce la păcat”.  Mi-a plăcut această zicere a lui și m-am gândit la câteva situații în care frica poate conduce la păcat.

Teama de a fi ridicularizat de alții că L-ai primit pe Isus poate aduce la amânarea deciziei.

Teama de a fi batjocorit că tu crezi în Isus te-ar putea aduce în situația să renunți la El.

Teama de un viitor financiar precar te poate împiedica să renunți la afacerile tale murdare.

Teama de a nu mai întâlni un partener de viață care să te facă fericit/ă, poate fi un motiv pentru a nu pune capăt unei relații de concubinaj

Teama de a nu fi iertat de partenerul de viață poate determina continuarea unei relații extraconjugale.

Teama de a nu fi respins de cercul de prieteni te poate determina să te apuci de vicii la care va fi foarte greu dacă nu chiar imposibil să renunți.

Teama de a nu fi arătat cu degetul de alții te poate împiedica să-ți mărturisești vina în fața celor care le-ai greșit.

Teama de a a nu-ți pierde poziția te poate transforma într-un conducător machiavelic.

Desigur că am putea înșirui mai multe temeri care dau ca rezultat păcatul însă nu trebuie să uităm că ”în dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste”. Astfel, dragostea față de Dumnezeu și față de semeni, schimbă modul de percepere și de raportare la problemele cu care ne confruntăm. Dragostea adevărată este dispusă la acoperirea multor păcate, nu în sensul de a le trece cu vedere ci de a le ierta și a merge mai departe. Cine iubește mult iartă mult iar cui i s-a iertat mult iubește și mai mult!