Ghedeon(3) – curajul viteazului

judges6altaridolbroken


25. În aceeaşi noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: „Ia viţelul tatălui tău şi un alt taur de şapte ani. Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, şi taie parul închinat Astarteii, care este deasupra.
26. Să zideşti apoi şi să întocmeşti, pe vârful acestei stânci, un altar Domnului Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea şi să aduci o ardere de tot, cu lemnul din stâlpul idolului pe care-l vei tăia.”
27. Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui şi a făcut ce spusese Domnul; dar, fiindcă se temea de casa tatălui său şi de oamenii din cetate, a făcut lucrul acesta noaptea, nu ziua.
28. Când s-au sculat oamenii din cetate dis-de-dimineaţă, au observat că altarul lui Baal era dărâmat, parul închinat idolului deasupra lui era tăiat; şi al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese zidit.
(Judecători 6)

Spunea cineva odată că nimănui nu-i place mai mult schimbarea ca bebeluşului cu scutecul ud; şi avea dreptate. Obişnuinţa devine un mod de viaţă, chiar dacă multe din obiceiuri pot fi rele, ba mai mult, dăunătoare. Obişnuinţa e un fel de gospodărie interioară în care ştii foarte bine unde sunt puse toate lucrurile, cu ochii închişi chiar. Schimbarea presupune răsturnarea întregii gospodării şi reorganizarea ei după un alt tipar. Schimbarea implică şi recunoaşterea personală că deşi te simţi bine în habitatul tău, nu este neapărat un lucru bun. Obişnuinţa, devenită deja o a doua natură, va trata orice vânt de schimbare, drept duşman. Schimbarea mai presupune curaj, determinare şi continuitate.

După întâlnirea cu Domnul, Ghedeon se aruncă în prima luptă importantă, curăţirea familiei şi a poporului din locul în care trăia, de idolii Baal şi Astarteea. Reforma are două aspecte: dărâmarea şi zidirea. Dărâmarea este dificilă deoarece înseamnă transformarea în pulbere a tot ceea ce am îndrăgit într-un mod nelegitim. Înseamnă nimicirea tuturor plăcerilor interzise, uciderea pământescului şi roadelor acestuia. E dificil să strici o cultură a păcatului când toţi cei de lângă tine asta fac. Zidirea înseamnă noul început, întoarcerea la origini, reorientarea vieţii şi a priorităţilor după voia lui Dumnezeu. Nu toţi vor privi schimbarea sau zidirea altarului pentru Domnul ca pe o sărbătoare, dar cerul, cu siguranţă e în sărbătoare. Zidirea mărturiseşte că se poate trăi şi altfel, în felul bun, ori asta e tot ce e nevoie să se producă un conflict între firesc şi duhovnicesc. Într-un mod ciudat, cei mai mulţi se simt bine în păcat deşi se recunoaşte că nu există împlinire, de aceea, atunci când un alt mod de a trăi viaţa este pus înainte, păcătoşii notorii sunt gata de război.

Asta s-a întâmplat şi în vremea lui Ghedeon. După ce Ghedeon a dărâmat idolii şi zidit altarul Domnului, locuitorii cetăţii au fost gata de răzbunare pe eroul Domnului. Biblia spune că s-au trezit dis-de-dimineaţă şi au observat că le lipseau idolii. Ori asta e interesant. Trecuseră ani de zile, sute de dimineţi dar nici unul nu a observat că le lipsea Dumnezeu. Dar în acea dimineaţă au observat că le lipseau idolii. Acest fapt are o singură explicaţie: nu simţi lipsa la ceea nu iubeşti şi la care nu ţii.

Aceeaşi situaţie se repetă şi azi, pentru că nu e nimic nou sub soare. Atât de puţini sunt necăjiţi că L-au pierdut pe Dumnezeu, atât de puţini Îi simt lipsa din viaţa lor. Atâtea dimineţii şi zile se scurg din viaţa noastră şi mulţi se irită că le lipseşte altceva decât Dumnezeu. La unii, la prima oră a dimineţii, le lipseşte cafeaua, şi nu pot începe ziua fără ea, sunt agitaţi până nu sorb o îngiţitură. La alţii ţigara, sau ziarul, internetul ori emisiunea matinală. La o altă categorie le lipsesc rapoartele angajaţilor, bilanţul lunar, banii de salariu, etc.

Zilnica alegare după ceva ne poate aduce în pericolul de a fugi mereu de Acel Cineva, Isus. Când ai simţit ultima dată că-ţi lipseşte Isus? Fără El, alergi inutil în fiecare zi după nimicuri, chiar dacă ar putea să ţi se pară că faci lucruri importante. N-ai făcut nimic important într-o zi, dacă nu te-ai întâlnit cu Isus şi dacă nu L-ai lăsat să stea cu tine în activităţile tale. Doar cu El viaţa îşi recapătă semnificaţia şi tot ce faci are valoare. De aceea, curaj! Dă la o parte din viaţa ta tot ceea ce împiedică vederea ta cu Domnul, relaţia cu El, părtăşia cu EL şi zideşte zilnic altarul comuniunii cu El. O zi valoroasă!

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

6 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

11 luni

1 comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *