Liderul 3D (partea a doua)

2. Relația cu oamenii

„Trebuie să-ți iubești oamenii mai mult decât îți iubești poziția”.Cel mai bun exemplu de lider care și-a iubit semenii mai presus de poziția și chiar viața Sa este Isus Hristos. Despre El se scrie următoarele: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor” (Filipeni 2, 5-7). Una dintre devizele existențiale ale lui Isus așa cum El însuși mărturisește a fost aceasta: „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți!” (Marcu 10,45). Liderul cel mai bun este liderul care slujește cel mai bine și dezinteresat. Slujirea sau servitutea poate fi considerată de unii ca fiind „Cenușăreasa” calităților unui lider însă exemplul lui Isus atestă că ea ocupă locul de frunte.

Dispoziția de a sluji vine din dispoziția de a iubi. Cine fuge de slujire dovedește prin aceasta că iubirea i-a plecat de acasă. Lumea în general s-a lepădat de această chemare divină; de la funcționarul nepoliticos din spatele ghișeului la vânzătorul care e deranjat că trebuie să-ți prezinte produsele; toți vor să fie slujiți.

Prima marcă a slujirii este capacitatea de a-i considera pe ceilalți mai importanți decât propriile dorințe. Asta nu înseamnă altceva decât să-i pui pe oameni deasupra lucrurilor

Dorința de slujire este și o dovadă a conștientizării propriei valori. Oamenii care sunt convinși de valoarea lor atestată prin jertfa lui Isus nu vor simți că se înjosesc atunci când se apleacă spre nevoile celorlalți.

Dictatorii au avut o problemă în acest sens. Ei au făcut pe alții să se simtă mizerabili pentru ei înșiși s-au simțit mizerabili în interiorul lor. Iată cât adevăr spune filozoful Eric Hoffer în următoarele cuvinte: „Remarcabil este faptul că ne iubim într-adevăr semenul ca pe noi înșine; acționăm asupra celorlalți așa cum acționăm asupra noastră. Îi urâm pe cei din jur când ne urâm pe noi înșine. Suntem toleranți cu ceilalți când suntem toleranți cu noi înșine. Îi iertăm pe ceilalți când ne iertăm pe noi înșine. Nu dragostea de sine ci disprețul de sine este cel ce se găsește la baza necazurilor care stăpânesc lumea.”

Gradul de slujire atestă nivelul de desăvârșire la care ai ajuns. Ești atât de influent pe cât slujești sau așa cum John Maxwell o spune: „Dacă vrei să conduci la cel mai înalt nivel, fii pregătit să servești la cel mai de jos nivel.”

3. Raportarea față de bunurile altora

„Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui.” (Luc.12:15)

Lăcomia se poate defini ca o dorință egoistă excesivă după mai mult decât este nevoie sau meritat, în special  bani, posesiuni, mâncare, putere și altele.

Cauzele care declanșează setea egoistă după bunuri sunt multiple. Pe de-o parte, lăcomia poate surveni pe fondul unui simțământ acut al nesiguranței sau instabilității materiale. Teama de-a nu ajunge mâine cu buzunarele goale poate determina pe anumiți oameni să se dedea azi la tot felul de metode necinstite de-a obține profit. Pe de altă parte lăcomia își poate avea geneza în parvenism. Mai ieri persoana era un coate goale ce trăia în privațiune, azi i-a surâs norocul și dă de gustul  prisosului astfel că noul mod de viață devine scop în sine ce-l va conduce la goana nebună după mai mult indiferent de mijlocele de care se folosește.

Lăcomia este o scurtătură mizeră spre înavuțire și poziție. Cel care primește sau cere bani/bunuri în schimbul unui favor nemeritat face rău de două ori. În primul rând își face lui pentru că fiecare sporire materială necinstită aduce o diminuare a propriei sale demnități. Cu cât crește contul în bancă cu atât scade respectul de sine. Lacomul din poziții înalte ajunge să fie în cele din urmă sluga murdară a celor din clasa josnică. Tragismul inconștient al celor mai mulți sclavi ai cupidității este falsa impresie că banii sunt un atestat de personalitate, pentru că au ceva încep să creadă că sunt cineva. În realitate ei sunt o periferie existențială dar care se iau drept centru.

În al doilea rând mita primită dovedește lipsă de respect pentru demnitatea celui ce o oferă. Dacă înțeleg valoarea aproapelui și îmi pasă de el atunci și de dragul lui voi refuza darul întinat ce mi se oferă. E posibil ca el să-și obțină favorul în altă parte însă pot fi bucuros că eu nu am acceptat să fiu o nouă treaptă a decăderii sale.

Lăcomia schimbă omul înainte ca el să aibă ceva iar soarta lacomilor nu este una luminoasă. Iată ce spune Scriptura: „…ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, și sufletului lor își întind ei lațuri. Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câștig, lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.” (Prov. 1,18-19). Noul Testament este parcă mai răspicat în ce privește destinul acestor pătimași ai materialismului: „Căci știți bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu (Efes.5,5 – sublinierea îmi aparține).

Din punct de vedere biblic, lăcomia este un păcat care revelează în sine mai multe mesaje legate percepția pe care o are omul în ce privește suveranitatea lui Dumnezeu.  Un mesaj este acela că omul nu este de acord cu Dumnezeu în ce privește distribuirea binecuvântărilor materiale („De ce vecinul are două mașini în parcare iar eu, cu toate că muncesc cinstit, am rămas la bicicletă?”). Un alt mesaj care-l transmite lăcomia este că omul nu mai are credința că Dumnezeu va fi prezent și mâine spre a-l binecuvânta cu ceea ce are nevoie.

Dar poate mesajul cel mai dureros pe care lacomul îl transmite lui Dumnezeu este că posesiunile pământului sunt mai plăcute decât promisiunile cerului. Lacomul doar mimează credința în Dumnezeu și în promisiunile Sale, în realitate este prea legat de plăcerile vremelniciei ca să dea importanță veșniciei. Pentru el veșnicia este acum și aici.

Inamicul lăcomiei dar și antidotul pentru aceasta este fără îndoială cinstea. Cinstea, care se află într-o relație esențială cu adevărul și dreptatea, nu vizează ceea ce este profitabil, ci ceea ce corespunde cu esența sa: moralitatea. Cinstea este, printre virtuți, una dintre cele mai complexe iar omul cinstit ocupă un loc înalt în ierarhia morală a umanității, pe același podium cu alte valori precum talentul, frumusețea sau curajul.

Generozitatea este un alt remediu pentru lăcomie. Fostul președinte american Calvin Cooldrige spunea că „nici o persoană nu a fost vreodată onorată pentru ceea ce a primit. Onoarea a fost răsplata pentru ceea ce a dăruit.”

Liderii autentici și eficienți pun preț pe oamenii care vor să-i urmeze. Posesiunile sunt lipsite de valoare atunci când e vorba de o cauză umană. Dreptatea și adevărul sunt mai presus decât câștigul necinstit.

John Maxwell propune în cartea „Cele 21 de calități ale liderului” câteva lucruri de care orice om dar mai ales orice lider, ar trebui să țină cont:

1. Fii recunoscător pentru ceea ce ai. Dacă nu te mulțumești cu puțin, nu vei fi mulțumit nici cu mai mult. Iar dacă nu ești generos cu puținele lucruri pe care le posezi, nu vei fi dintr-o dată darnic după ce vei ajunge mai bogat. Generozitatea este rezultatul mulțumiri, iar aceasta nu apare pe măsură ce agonisești mai mult ci pe măsură ce dăruiești mai mult

2. Pune-i pe ceilalți pe primul loc. Calitatea unui lider nu se recunoaște după numărul celor care îl servesc, ci după al celor pe care el îi servește

3. Nu deveni sclavul dorinței de posesiuni. Earle Wilson spunea că oamenii se pot împărți în trei grupuri: „cei care au, cei care nu au și cei care nu au plătit pentru ceea ce au.” Chiar dacă materialismul a devenit o obsesie a societății în care trăim, nimeni nu te poate obliga să devii  robul lui Mamona (dumnezeul banului).

4. Consideră banii o resursă. Cineva spunea că atunci când vine vorba de bani nu poți câștiga niciodată: „Dacă te concentrezi asupra obținerii lor, ești o persoană materialistă. Dacă încerci să-i procuri și nu reușești, atunci ești un ratat. Dacă totuși câștigi mulți bani dar preferi să-i păstrezi, ești un avar. Dacă ai bani și îi cheltuiești atunci ești un risipitor. Dacă nu te interesează cum să-i procuri, atunci nu ești o persoană ambițioasă. Dacă ai agonisit mulți bani dar îi păstrezi până mori, atunci ești un prost fiindcă ai încercat să-i iei cu tine. Singurul mod în care poți câștiga pariul cu banii este să nu fi posesiv cu ei, ci să fii generos pentru a realiza lucruri de valoare.” Marele beneficiu al generozității este că distruge demonul lăcomiei.

Privind la portretul liderului autentic așa cum Ietro i-l expune lui Moise am putea spune că nici atunci și nici acum nu este ușor să găsești astfel de oameni. Însă cu toate că sunt mai rari, ei există dar poate că trebuie să-i căutăm în direcții în care nu ne-am obișnuit să privim. Și primul loc unde trebuie să privim este la noi înșine. Provocarea cea mare este să devenim noi liderii care vrem să-i vedem în jurul nostru.

În loc de concluzie

Un tată și-a dus fetița sa la un carnaval. Ajunsă acolo pașii ei s-au îndreptat grăbiți spre o tarabă unde se vindea vată pe băț rugându-și tatăl să-i facă această plăcere. În timp ce vânzătorul îi servea o imensă vată pe bâț, tatăl a întrebat: “Scumpa mea ești sigură că poți să o mănânci pe toată?” “Nu-ți face griji, tată”, a replicat ea, “Sunt mult mai mare în interior decât la exterior”.

Așa am putea defini liderul 3D, liderul de caracter – un om mai mare în interior.

Bibliografie:

1. John C. Maxwell, Cele 21 de calități ale liderului, Editura Amaltea, București, 2003

2. Jaques B. Doukhan, Enigmele Bibliei – Cartea profetică Apocalipsa, Editura Viață și Sănătate, București, 2014

3. Andrei Pleșu, Despre frumusețea uitată a vieții, Editura Humanitas, București, 2011

4. Petru Creția, Luminile și umbrele sufletului, Editura Humanitas, București, 2011

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

4 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

10 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *