Limitat dar nu defectuos
9. Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui.
10. Ele sunt doar nişte porunci pământeşti date, ca toate cele privitoare la mâncări, băuturi şi felurite spălături, până la o vreme de îndreptare (Evrei 9).
Dacă eu şi tu am fi trăit în timpul pelerinajului lui Israel prin pustie, locul cel mai fascinant din tabără îl constituia, fară îndoială, Tabernacolulul sau Cortul Întâlnirii. Ai fi văzut în fiecare zi şi noapte un fenomen ieşit din comun, stâlpul de nor respectiv stâlpul de foc ce se odihnea peste Cortul Întâlnirii, semn că Dumnezeu este în mijlocul poporului. Nu aveai cum să uiţi că Dumnezeu este prezent. Viaţa spirituală gravita în jurul Cortului pe care Dumnezeu l-a dorit şi l-a decorat după plăcerea Lui. Cortul era o copie a Sanctuarului din ceruri şi era deosebit. Serviciile de la Cort erau încărcate de simbol şi erau îndeplinite de către preoţi până la cel mai mic detaliu.
Când citeşti cartea Leviticul nu ai cum să nu observi preocuparea lui Dumnezeu ca totul să fie făcut impecabil. Fiecare ritual conţinea mesajul că Dumnezeu îşi doreşte un popor sfânt, despărţit de tot ce înseamnă necurăţie. De aceea, fără îndoială, putem spune că sanctuarul pământesc şi-a îndeplinit scopul pentru care a fost construit. Desigur că sanctuarul pământesc nu a putut îndeplini toate detaliile planului de mântuire. El a servit, aşa cum găsim scris în Evrei 9,9, ca o parabolă sau ilustraţie a Sanctuarului ceresc şi a slujbei mai bune pe care Marele Proet, Isus, o săvârşeşte în ceruri. Sanctuarul pământesc a fost limitat în rezolvarea problemei păcatului în întregime. Dumnezeu nu intenţionat niciodată ca sanctuarul pământesc să împlinească această funcţie (G. Knight). Aşa cum se aminteşte în versetul 9, sanctuarul cu toate slujbele de acolo nu putea „desăvârşi în ce priveşte cugetul” pe cel care venea cu jertfa. Sângele animalelor nu putea face o curăţire interioară deplină ci una… exterioară. Păcătosul pleca de la sanctuar cu problema păcatului parţial rezolvată în sensul că se achita de partea formală a păcatului (jertfa) dar partea de fond a păcatului (cugetul sau conştiinţa) nu era rezolvată. Cu alte cuvinte era absolvit de pedeapsa păcatului dar nu de puterea păcatului. Jertfele răspundeau la întrebarea „Cum să nu mor după ce am păcătuit?” dar nu ofereau soluţie la întrebarea: „Cum să nu mai păcătuiesc?” Doar jertfa şi lucrarea lui Isus putea elimina o dată pentru totdeauna problema de fond a păcatului şi condamnarea acestuia.
În secţiunea din Evrei 9,6-10, autorul epistolei doreşte să atragă încă o dată atenţia ascultătorilor la faptul că există pericolul ca ei să se ţină în continuare de ceva greşit. Unii dintre evreii care erau deja creştini, încă mai erau legaţi de Templul pământesc cu toate serviciile lui şi încă mai credeau în eficienţa lor. Dar aceştia nu făceau altceva decât să-şi pună credinţa în ceva ce nu era un lucru real. Serviciile de la Templu nu puteau să rezolve cu adevărat problema păcatului lor (G. Knight). Astfel, Pavel caută să le îndrepte privirea înspre Isus care este în ceruri şi care continuă lucrarea de mântuire a sufletelor lor, o lucrarea reală într-un Sanctuar original, cu eficienţă maximă.
Există o lecţie şi pentru noi cei de azi, în această pericopă. Unii dintre oamenii din zilele noastre au aceeaşi problemă ca şi evreii din trecut: îşi pun încrederea în cu totul altceva decât Isus. Unii caută stabilitate şi siguranţă în slujba lor, în posesiunile lor sau chiar în religia lor, în timp ce alţii pun mare accent pe renume şi prestigiu, sau pe orice altceva din oferta lumească. Însă cu adevărat în siguranţă suntem doar într-o legătură sau relaţie vie cu Isus care slujeşte în Sanctuarul din Ceruri în favoarea celor care Îl acceptă prin credinţă în inimile lor. Ar fi cu adevărat tragic să trăim altfel deoarece, aşa cum scria Joseph Campbell, „probabil nu este nimic mai rău decât să ajungi în vârful scării şi să descoperi că nu ai proptit-o pe peretele care trebuia”.