Nu v-am cerut numele ci CNP-ul!

Nu am știut de ce matematica mi-a fost mai mereu antipatică, însă viața mi-a dat cel puțin un răspuns:

– Bună ziua stimată, doamnă!
– Da, ce doriți? (răspunde cu plictis babeta prematură de la ghișeu)
– Am venit să ridic niște bani. Numele meu este Da…..
– Spuneți-mi CNP-ul! (mă retează cu repeziciune duduia, înainte de-a mă prezenta)
(Ieșind din respectiva instituție, m-am întrebat: de când numărul meu a devenit mai important decât numele?)

Matematica are de-a face cu numerele iar numerele nu sunt demne de încredere. Sunt în continuă mișcare, n-au stabilitate, se deplasează spre un necunoascut cu o viteză incontrolabilă. Odată ce ai învățat să numeri nu te mai poți opri. Oamenii devin cifre indiferent dacă sunt sau nu după gratii. Ne naștem primind deopotrivă și nume și număr de înmatriculare în existență și riscăm, mai apoi, să ne ducem traiul producând  și alergând după numere. Pierdem astfel din vedere că spectacolul vieții este legat oamenii de lângă noi cu numele lor cu tot.  Viața devine, dacă nu ești atent, o tablă a înmulțirii, împărțirii, adunării și scăderii, iar calitatea vieții ajunge să fie înțeleasă și acceptată doar în termenii profitului.
Numerele mari îți pot da o oarecare fericire până realizezi că sunt formate, de fapt, din numere mici, și că oricând un numar mare se poate îndrepta spre origini dacă este o oglindă a ghinionului prin apropiere (de ex. 910 în 019). Cele mai dezolante numere sunt cele împerecheate cu zero, și de multe ori numărul de dinaintea zerourilor îți poate da insomnii de-o viață pentru că nu știi niciodată când zero va ajunge lider. Numerele sunt fragile ca și viața.
Cred că cea mai importantă noțiune pe care am învățat-o la matematică a fost aceea de infinit. Numărăm până nu mai putem sau nu mai știm, iar ceea ce nu știm numim infinit. Așa ca de-o perioadă bună, am fost preocupat cu infinitul. De la oameni n-am adunat prea multe informații despre el, pentru că am găsit destui de puțini ca să mi le dea; toți par a fi preocupați mai mult de noțiuni finite.
În schimb, am descoperit o Carte care vorbește despre acest subiect. Autorul ei are un nume care îți sare în ochi dacă ești interesat de un asemenea topic, și mai e și foarte cunoscut: Cel Infinit sau Cel Veșnic.
Din această Carte am învatat că anii vieții nu sunt cifre ci dar divin amblat in amintiri memorabile. Dăruirea nu este o sumă, e un gest de dragoste. Timpul nu se măsoară dupa numerele de pe cadran ci după calitatea relației pe care o ai cu cei din jur și că adevărata identitate nu ține de CNP ci de caracter.
Dintre multele lucruri învățate din Carte, un lucru vreau ca tu să știi despre veșnicie: acolo numerele ne vor fi supuse. Aaa…, și timpul la fel! Așa că apucă Veșnicia cât încă mai stă în stația vremelnicului azi.

P.S. Pentru mai multe informații despre acest subiect, citiți cu atenția Cartea. Atenție, în urma citirii ei, vor apărea manifestări cât se poate de plăcute!

Odă bucuriei (II)

Bucuria nu este o opțiune atașată vieții ci componentă vitală, mai mult, bucuria este o poruncă divină: „Bucurați-vă întotdeauna! (1Tes.5:16). Astfel că a refuza să te bucuri sau a încerca să-ți fabrici o bucurie artificială înseamnă…

9 luni

Odă bucuriei

Spre o filozofie și teologie a bucuriei Bucuria este fundamentală pentru existența și bunăstarea noastră ca și oameni. Și pentru că este o valoare capitală a umanității nu este de mirare că hoții și călăii…

9 luni

4 comentarii

    Matematica…mari bătăi de cap ne mai poate da..de multe ori ne facem calcule…însă calculele noastre nu ies la fel cu calculele lui Dumnezeu..pentru că matematica noastră e diferită de matematica cerului…1+1=2 cand calculăm noi. Dumnezeu spune că 1+1 ar trebui să fie egal cu 1.10-1 la noi e 9. La Dumnezeu 10-1 e 0. La fariseiii din 10 porunci au făcut vreo 600 si ceva de reguli..Vine Isus și din 10 porunci simplifică totul la 2.. Vaduva pune doar doi bănuți.. in ochii celor care priveau nu însemnau nimic…în ochii lui Dumnezeu însemnau totul… Matematica capătă noi dimensiuni atunci când avem o relație personală cu Dumnezeul Cărții…

    Victor, excelent ai zis…
    demn de luat in considerare comment-ul tau. si mari adevaruri fundementale se ascund in aceasta aritmetica divina… daca nu te pui sa claculezi pici examenul, iar de calculezi prea mult risti sa fi repetent o vesnicie.
    multumesc pentru comentariul tau… spre Infinit…

    apreciez timpul tau petrecut aici si revenirea ta consecventa…
    de asemenea ma simt imbogatit ca am cunoscut un om ca tine avand o viata care inspiră…
    cat despre comentarii… nici eu prea comentez blogurile care le citesc, inclusiv al tau… desi apreciez f multe articole. ma lupt sa fiu mai prezent si sa urmez filozofia „SHARING IS CARING” de fiecare data cand ma azes confortabil in vreo casa sau coliba virtuala. consider ca e un semn de incredere sa fiu lasat sa intru in spatiul cuiva si vreau sa rasplatesc aceasta prin diverse moduri, mai ales comentand spre incurajare si edificare.
    blessing brother!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *