O altă cale de a nu vedea cerul: lenea spirituală

11. Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde,
12. aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele. (Evrei 6)

Am descoperit până acum în studiul nostru din cartea Evrei, trei categorii de oameni care nu vor vedea cerul dacă nu îşi schimbă modul de viaţă. Prima categorie de oameni care va lipsi la ospăţul de bun venit din ceruri, va fi compusă din cei care şi-au împietrit inimile faţă de chemarea lui Dumnezeu, faţă de făgăduinţele Lui. Altfel spus, aceştia sunt încăpăţânaţii, sau mai elegant zis, cei cu „personalitate puternică”, oameni care s-au considerat prea deştepţi şi importanţi pentru a da importanţă pocăinţei. Sunt cei care îi auzi lăudându-se în faţa prietenilor cum l-a pus în dificultate teologică şi existenţială pe nea Ion, pocăitul cu patru clase, care avuse curajul să vină să-i dea o invitaţie la un studiu biblic. Sunt cei care au nevoie de argument ştiinţific pentru a crede ce scrie Scriptura. N-ar fi mirare ca la revenirea lui Hristos să-i vedem pe unii dintre aceştia stând cu pixul şi hârtia în mână calculând posibilitatea evenimentului!

A doua categorie este formată din cei care au ales să rămână copii în credinţă şi în spiritualitate, crezând că aşa sunt mai drăgălaşi Domnului. Aceştia observând, probabil, cât de bine sunt trataţi cei nou-născuţi în Hristos, le-a venit nemintoasa idee de a lua din nou şi ei biberonul copiilor. Aşa că, deşi ei trebuiau deja să consume hrană mai tare şi consistentă, au revenit la consumul de lapte. Imaturii din biserică sunt aceia care aşteaptă o atenţie deosebită din partea celor care sunt puşi ca supraveghetori. Vor lăpticul călduţ şi la timp, se aşteaptă să fie înţeleşi după fiecare murdărie care o fac în pampersul lor. Să-i auzi ce voci mature au atunci când se mai comportă câte unul cu scârbă faţă de ei. Cer cu vehemenţă schimbarea îngrijitorilor şi critică cu putere pe cei care sunt responsabili cu hrana. Pe ei nu pare să-i intereseze că biserica cheltuie timp, energie şi bani pentru pamperşii lor. Însă o biserică de imaturi nu este o imagine drăgălaşă nici pentru Isus şi nici pentru lumea ce ne înconjoară, ci mai degrabă un orfelinat gălăgios şi urât mirositor. Pentru aceştia Isus Hristos are cuvinte dure: „Am să te vărs din gura Mea!” (Apoc, 3,16).

A treia categorie o formează apostaziaţii, aceia care refuză cu nesimţire, să recunoască ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei în viaţă. Ba mai mult, unii pentru a-şi putea face plăcerile în deplină libertate ar fi în stare să-L răstignească din nou pe Isus şi chiar fac asta, în sens spiritual. Sunt cei care din dragostea pentru lumea aceasta Îl părăsesc pe Isus.

Şi mai există o a patra categorie de oamenii care nu vor vedea cerul dacă vor continua în starea aceasta: leneşii spirituali. Leneşii sunt aceia care fac din lene o „activitate” existenţială. Ei sunt o categorie aparte care au ca slogan: nu ştiu, nu mă interesează dar îmi place să-mi dau cu părerea (să comentez)! Activitatea cea mai îndrăgită de aceştia este să stea confortabil în Casa Domnului şi să comenteze activitatea celor care încă mai fac câte ceva. După ce au observat atent ce se petrece într-o zi de închinare, se întorc acasă şi „muncesc” cu spor la presa nescrisă, dar aprig discutată, a bisericii. Ei editează tabloide gen „Can-Can”, în care găseşti cele mai recente bârfe din lumea bisericii. Radio-Şant este celebrul şi mult iubitul lor post de radio, care, ciudat, transmite pe toate frecvenţele celor de pe banda FM (Fără Minte).

Lenea este o stare generală de plictiseală, de lehamite, de dezgust, de oboseală chiar dacă nu ai muncit, de dezinteres. Leneşii spirituali sunt nişte nefericiţi, ba mai mult nişte frustraţi. Sunt nefericţi că mai există creştini harnici, activi şi aceştia vor sta împotriva lor la judecată ca şi argument că a fi creştin înseamnă să fii activ. Sunt frustraţi pentru că lor nimeni nu le dă prea mare importanţă, nimeni nu-i consultă în vreo problemă a bisericii, etc. Leneşii sunt ca nişte paraziţi, nu produc, dar consumă. Lenea spirituală este o formă de degradare morală care are ca se manifestă prin tensionarea relaţiilor cu cei din jur, prin clevetiri, denigrări, intrigi, batjocuri sau lăudăroşenii privind persoana proprie.

Dragă cititorule, poate că nu te regăseşti în nici una dintre cele 4 categorii…, ai felicitările mele. Sigur, nu e cazul să te baţi în piept cu acest merit, mai degrabă mulţumeşte Călăuzitorului divin. Dar dacă te-ai regăsit în vreo una sau vreo…două categorii…, vestea bună este că mai ai timp să te schimbi. Ai prins ziua de „astăzi”, nu toţi au avut şansa asta. Cel care a schimbat şi schimbă vieţi, Isus, este la o distanţă de o rugăciune de tine. Dacă Îl chemi în ajutor, va veni. E plăcerea Lui, e specialitatea Lui. Cu El, ziua de azi poate fi cea mai bună zi a vieţii tale. Succes!