O inimă împărţită înseamnă un caracter slab
„Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului; au slujit Baalilor şi Astarteilor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon şi dumnezeilor filistenilor, şi au părăsit pe Domnul şi nu I-au mai slujit”. (Judecători 10,6).
În domeniul politico-militar, alianţele între mai multe state, sunt de bun augur, dar în domeniul spiritual înseamnă sinucidere spirituală. A sluji la mai mulţi dumnezei nu înseamnă putere spirituală ci slăbiciune şi secătuire spirituală. A permite spiritului tău să se desfăteze în ofertele variate ale închinării, a-l lăsa să cocheteze cu idolii expuşi în vitrina din supermaketul diavolului, înseamnă ruină spirituală. Cei mai mulţi convertiţi aparţin diavolului, deoarece el are întotdeauna oferte de închinare la promoţie, urmând filosofia plăcută firii păcătoase a omului: te închini cum îţi place, cui îţi place şi când îţi place. Vom găsi mereu la el, oferte care sunt plăcute la privit şi de dorit în a fi încercate.
Primul motiv pentru care Satana, reuşeşte să rămână pe piaţa spirituală este că ofertele lui sunt, la prima vedere, la un preţ mult mai mic decât acela cerut de Isus. În timp ce Isus ne cere toată inima in schimbul Paradisului veşnic, diavolul ne cere doar o parte mică din ea, în schimbul plăcerilor de-o clipă a păcatului.
Al doilea motiv îl constituie pachetele promoţionale 2 în 1; 3 în 1; 5 în 1; 10 în 1…, câte vrei tu în 1. Explicit, aceste promoţii ar putea însemna: şi lumea şi Isus într-o combinaţie numită creştinism (2 în 1); Isus plus o plăcere ilicită plus o formă religioasă, egal un creştinism cotidian (3 în 1), etc. Cu alte cuvinte oferta înseamnă un amestec de produse fireşti şi spirituale, nu contează câte de una câte de alta atâta timp cât are şi diavolul cel puţin un produs. Nu trebuie să uităm însă că Dumnezeu priveşte altfel lucrurile; 99% pentru Dumnezeu şi 1% pentru Satana, înseamnă 100% pentru Satana. Cel Sfânt nu poate sta cu păcatul, oricât de inocent şi drăgălaş ni s-ar părea nouă.
După moartea judecătorilor Tola şi Iair, poporul s-a reîntors, în mare măsură, înspre idolatrie. Sunt enumerate şapte zeităţi păgâne ca fiind noile obiecte de cult. Acestea erau zeităţile neamurilor care se învecinau cu Israel din toate părţile. Numărul şi răspândirea descoperă faptul că erau mulţi care se întorceau la idolatrie. Iată câţiva dintre aceştia:
Baal. Zeul principal al panteonului Siriei şi Canaanului; zeu al fertilităţii, zeul furtunii, al fugerului şi al ploii. Animalul simbolic era taurul. Se aducea jertfe de cereale, legume, animale, despre care credincioşii cultului credeau că sunt consumate de către zei.
Astarteea. Divinitate principală feminină a Siriei şi Canaanului, soţia lui Baal, zeiţă a fecundităţii şi maternităţii. Preoţii cultului ei erau căsătoriţi şi oficiau îmbrăcaţi în haine de femei. (Notă: Ştim că Dumnezeu a interzis copiilor Lui să îmbrace haine de la sexul opus – Deuteronom 22,5). Era un cult plin de senzualitate unde se practica prostituţia sacră.
Sin. Zeu fenician, zeul lunii şi al fertilităţii
Mot. Zeu fenician, zeul morţii
Hadad. Zeu fenician, zeu al furtunii şi al tunetului. Numărul sacru al acestui zeu era 6 (cine citeşte să înţeleagă!).
Zeii Sidonului sunt aceeaşi cu cei ai Siriei şi Canaanului.
Chemoş. Zeu al moabiţilor, zeu al pământului, al recoltei şi se pare că pe lângă alte jertfe se aduceau şi jertfe umane.
Moloh. Zeu principal al amoniţilor dar şi al moabiţilor şi canaaniţilor. I se aduceau jertfe umane,în special copii. Statuia lui Moloh era un cuptor; copiii sacrificaţi erau aruncaţi în aceste cuptoare, în zgomotul unor tobe care acopereau ţipetele. În familia păgână primul copil născut era dedicat lui Moloh.
Dagon. Zeu important al filistenilor, fenicienilor, canaaniţilor. Zeu al fertilităţii, era figurat jumătate-om si jumătate peste.
Închinarea la toţi aceşti zei plus alţii, reprezenta o încălcare grosolană a poruncii lui Dumnezeu, poruncă dată încă pe vremea când erau în pustie, în faza de pregătire a lor pentru patria mai bună, Canaan: “…să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor”… “Să nu vă spurcaţi cu nici unul din aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră. Ţara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea, şi pământul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui.” (Levitic 18,3.24-25).
Pentru a nu ştiu câta oară, s-a dovedit că o inimă împărţită este tragedie întruchipată. Măcar de ar fi fost ultima ocazie de idolatrie înregistrată, dar nu a fost aşa. Păcatul este un fel de parazit, un vierme, care ia tot ce e bun şi de valoare din om. Este o falsă impresie că păcatul ne face să ne simţim mai bine, dimpotrivă, cel care se simte cel mai bine când noi păcătuim, este tatăl păcatului, diavolul.
Zeii moderni de azi, nu mai au chipuri atât de odioase, sunt bine cosmetizaţi dar răul care-l produc este acelaşi. Vedem şi azi chipul Astarteei, prin imaginile senzuale ale reclamelor, ale revistelor şi site-urilor pornografice, şi mulţi „închinători” privesc zilnic. Îl avem şi pe zeul Sin prezent în horoscoape şi zodii, şi câţi creştini cu numele, nu-l caută zilnic să le spună cum le va fi ziua. Zeul Mot se bucură zilnic de creştinii care dau cinste morţilor prin pomeni, parastase, lumânări şi rugăciuni. Zeul Chemoş, zeul pământului, ne cheamă şi azi să închinăm energia noastră, banii noştri, timpul nostru, familia şi relaţiile pe altarul banului şi averii. El ne ţine atât de legaţi de pământ şi de cele pământeşti, încât nu mai avem timp pentru cer şi cele cereşti. Moloh, ne cere şi azi copii, nu doar primul născut ci toţi născuţii. Şi atât de uşor îi dăm pentru că se recomandă ca cea mai bună dădacă. Aţi ghicit! E nimeni altul decât televizorul, internetul, jocurile video, gaşca de cartier, etc. Şi toate astea pentru că părinţii sunt prea ocupaţi cu „închinările” lor.
Porunca rămâne valabilă: “…să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor”… “Să nu vă spurcaţi cu nici unul din aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile… Ţara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea, şi pământul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui.” (Levitic 18,3.24-25).
Remediul este şi el la îndemână: „Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi să asculte…!” (Apocalipsa 3,20-22).
Fie ca inima să ne fie întreagă pentru Dumnezeu şi caracterul asemenea lui Isus!
3 comentarii
Cata dreptate poate exista in aceste cuvinte…..si noi asa zisii asteptatori dormim si nu vedem cum zeii din vechime ne fura inocenta,demnitatea…..si tot ce avem…..si zicem k stam bine…..
de aceea ni se spune ”Vegheati…!”
danielbota.ro m-a surprins in mod placut. Inca mai am ce vedea pe internet. Felicitari!