O nouă muzică în palatul lui Faraon – țânțarii


Plaga a treia lovește fără ca Faraon să fie avertizat, ca o consecință, probabil, a împietririi inimii lui, arătând, într-un fel, că progresul împietririi aduce regresul harului. Prin această plagă, Dumnezeu mai îngenunchează un zeu al egiptenilor, pe Geb, zeul pământului. La fel ca și în primele două plăgi se poate observa ironia cu care Dumnezeu tratează credința lor, din țărâna pământului peste care era stăpân Geb, apar o mulțime de tânțari care produc un disconfort supărător închinătorilor, tâindu-le pofta de închinare.

16. Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului, şi se va preface în păduchi, în toată ţara Egiptului.”
17. Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului; şi s-a prefăcut în păduchi pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărâna pământului s-a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului.
18. Vrăjitorii au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace.
19. Şi vrăjitorii au zis lui faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
(Exodul 8 )

Iată cum descrie Iosif Flavius în Antichități iudaice, efectele plăgii: ”O puzderie de păduchi năpădise trupurile egiptenilor, care cu greu suportau pacostea, deoarece nu puteau stârpi soiul lor nici prin băi dese, nici prin unsori lecuitoare” (I.Flavius înlocuiește ”țântarii” cu ”păduchi”).

Partea cea mai importantă a acestei plăgi o constituie declarația vrăjitorilor lui Faraon care fiind incapabili să imite plaga prin siretlicuri sau ocultism trebuie să recunoască intervenția miraculoasă a lui Dumnezeu. Acesta este un pas important în evoluția conflictului însă nu este suficient. Partea cea mai importantă este ceea ce faci după ce ajungi la concluzia că Dumnezeu este Suveran; Îl vei accepta ca și Dumnezeu al tău sau îl lași altora, celor care au crezut și pănă acum în El? Abia în plaga a opta, slujitorii lui Faraon vin și cer insistent ca acesta să asculte de Dumnezeu, oferind libertatea poporului condus de Moise și Aron.

Așa cum se vede clar în Exod, credința în puterea și existența lui Dumnezeu nu te salvează de judecata Lui. Doar trecerea de partea lui Dumnezeu prin acceptarea Lui ca Domn al tău personal și ascultarea de El te va putea feri de judecățile Lui.

Doar a fi de acord cu adevărurile și principiile divine fără ca acestea să fie parte activă a vieților noastre, ca stil de viață, aduce aceeași pedeapsă ca și în dreptul celor care niciodată nu au fost, de acord cu ele.

Dacă vrăjitorii lui Faraon ar fi spus concluzia lor egiptenilor de rând, exista o probabilitate maximă ca aceștia să-i bage în seamă și să ia o decizie pro Dumnezeu. Deși doborât de trei ori de Dumnezeu din pretenția lui de zeu înalt, Faraon, alege și pe mai departe împotrivirea împins fiind de mândria și orgoliul personal. Se considera încă prea mare în ochii lui pentru a se supune dorințelor unor conducători mici precum Moise și Aron.

Istoria dar și prezentul dovedesc o realitate dureroasă: oamenii mari și complicați ai lumii sunt printre cei care îngroașă numărul celor care nu cred în Dumnezeu sau Îl ignoră ca existență, argumentând adesea că sunt într-adevăr, prea complicați pentru a crede în simplitatea mântuirii, că sunt prea mari pentru a se alătura unui popor mic care are pretenția găsirii lui Dumnezeu și deținerii secretului vieții fără moarte. Și astăzi, la fel ca ieri, Împărăția cerurilor se ia cu năvala însă cei care se înghesuie la poartă nu sunt prea mulți dintre cei care se consideră puternici și mari în felul lumii, ci acei neînsemnați și marginalizați, descurajați și slabi.

Când te consideri prea complicat și prea mare ca să fii mântuit, de fapt Îi spui lui Dumnezeu că Raiul este sub pretențiile tale și că Dumnezeu Însuși locuiește într-o suburbie a universului. Asta înseamnă ofensă la adresa Atotputernicului, care deși ți-o tolerează acum, mai târziu îți poate fi fatală.

Nu există nimeni și nimic mai complicat ca Dumnezeu Însuși dar cu toate acestea S-a coborât la noi în simplitatea unui fiu de tâmplar pentru ca și cei mari și cei mici, și cei complicați și cei simpli să aibă șanse egale la mântuire. Nu uita că Dumnezeu este mai mare ca universul dar se poate face suficient de mic ca să încapă în inima mea și a ta.

Și… apropo… între palatul lui Faraon unde cântă dezolant țânțarii și Raiul lui Dumnezeu unde cântă înălțător îngerii, ce alegi? Dacă vrei să trăiești armonios, aici și Acolo, alege-ți bine muzica!

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

4 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

10 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *