Păcatul de… NEuitat
1. În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.
2. Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţaţi o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?
3. Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe;
4. căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.
……………………………………………………………………………………………
16. „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”,
17. adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” (Evrei 10).
Cu toţii am auzit de expresia „te iert dar nu te uit”, nu-i aşa? Probabil că unii dintre noi am auzit-o rostită chiar în dreptul nostru de către o persoană căreia i-am greşit. Alţii, deşi de nu am auzit-o rostită, am simţit efectul ei în dreptul nostru. Eşti iertat cu adevărat dacă nu ţi se uită păcatul săvârşit? Şi da şi nu. Cum aşa? Vă invit să cercetăm!
Textele de azi aduc nişte informaţii noi vizavi de argumentul că legământul cel nou făcut cu creştinii prin Isus este superior celui dintâi făcut cu evreii.
Pavel aminteşte că atunci când evreul păcătuia trebuia să aducă o jertfă de ispăşire pentru păcatul lui. Odată ajuns la Cortul Întâlnirii sau Templu, preotul săvârşea ritualul ispăşirii care consta în mărturisirea păcatului celui care aducea jertfa pe capul animalului de jertfă, sacrificarea animalului, arderea lui pe altarul de jertfă şi stropirea cu sângele acestuia pe coarnele altarului şi pe perdeaua din Sfânta, în Sanctuar. Acestea fiind săvârşite, omul pleca acasă iertat dar păcatul rămânea în Sanctuar înaintea lui Dumnezeu până în Ziua Ispăşirii care era o dată pe an. Ziua ispăşirii era ziua în care tot poporul era prezent la ritualul de curăţire al Sanctuarului, care aducea din nou în faţa lor, în mod simbolic, păcatele comise peste an. Prin jertfirea ţapului pentru ispăşire, poporul era nevoit să-şi amintească faptul că pedeapsa păcatelor lor de peste an trebuia să cadă asupra unei fiinţa nevinovate. Abia atunci păcatele lor erau înlăturate şi uitate.
Din cauza repetitivităţii şi ineficienţei, sistemul sacrificial levitic erau un fel de memento al persistării păcatului. Israeliţii erau iertaţi cu adevărat când aduceau jertfa însă nu datorită jertfelor lor ci datorită jertfei mai bune ce avea să vină prin Isus Hristos. Păcatul lor era deci iertat, dar problema păcatului rămânea nerezolvată, dovadă era continuitatea jertfelor. Jertfa lui Isus adusă „odată pentru totdeauna” s-a dovedit atât eficientă cât şi suficientă pentru păcătosul care Îl acceptă în vederea mântuirii. Mai mult decât atât, versetul 17 ne spune că celor care primesc pe Isus în viaţa lor, Dumnezeu nu îşi va mai aminti de păcatele lor. Jertfa lui Isus nu necesită repetare ca cele levitice, prin urmare cei care îşi mărturisesc păcatele în faţa lui Dumnezeu, primesc atât iertarea cât şi uitarea lor, prin meritul lui Hristos.
În vechime, Dumnezeu „ţinea minte” păcatele poporului nu în vederea condamnării lor ci în vederea ispăşirii lor în mod desăvârşit. Acumularea păcatelor milenare L-au zdrobit pe Isus dar a adus eliberarea păcătoşilor de sub puterea păcatului şi denunţarea Satanei ca diavol şi duşman universal. De asemenea s-a proclamat numărătoarea inversă a împlinirii simbolului din partea a doua a ritualului din ziua ispăşirii; transferarea păcatelor întregii adunări pe capul ţapului pentru Azazel, ţap ce îl reprezintă exclusiv pe Satana care va suporta pedeapsa lui Dumnezeu (Apoc. 20, 1-3. 7-10).
Datorită jertfei lui Isus, Dumnezeu alege să nu-şi mai amintească păcatele noastre odată ce au fost mărturisite şi ne angajăm la părăsirea lor. Astfel judecata celor sfinţi va fi doar una constatatoare a statutului de cetăţeni ai cerului, după cum şi Isus declara cu alte cuvinte: „Cine crede ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă” (Ioan 5,24). Judecata celor neleguiţi însă, se va face pe baza păcatelor neuitate de Dumnezeu deoarece acestea sunt păcate ce nu au fost mărturisite şi părăsite de către aceştia. Păcatul de neiertat este de fapt păcatul pe care Dumnezeu nu-l uită deoarece omul nu-l părăseşte. Păcatele nemărturisite nu pot fie iertate, prin urmare nu pot fi uitate de Dumnezeu.
Odată ce datorită jertfei lui Isus, Dumnezeu este dispus să nu mai ţină cont de păcatele săvârşite dacă au fost mărturisite, este o neobrăzare continuarea în păcat care are drept consecinţă „determinarea” lui Dumnezeu de a ţine păcatul în socoteală. Pedeapsa pentru o asemnea impetuozitate este pedeapsa capitală.
În contrast cu Dumnezeu şi la acest capitol, este diavolul care contabilizează păcatele omului în vederea condamnării lui în ciuda ispăşirii complete a lui Isus pe cruce (Zaharia 3). Deşi „nu mai este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus„(Romani 8,1), diavolul sfidează lucrarea ispăşitoare a lui Isus, pretinzând că orice om care a păcătuit îi aparţine şi trebuie să suporte consecinţele păcatelor săvârşite.
De asemenea, aceia dintre noi care iartă dar nu uită, nu Îl copiază pe Dumnezeu ci pe diavolul. De regulă, omul nu uită păcatul deoarece îl poate folosi ca armă a răzbunării împotriva celui ce i-a greşit. Acest tip de iertare fără uitare este păcat şi trebuie părăsit. E adevărat că uitarea păcatului nu vine imediat după iertarea păcătosului deoarece uitarea necesită timp, dar a prelungi voit acest timp, poate aduce la respingerea (celui ce nu uită) din Împărăţie.
Ziua de astăzi este un timp prielnic mântuirii, este un har nemeritat, este un timp pentru a primi iertare şi a oferi iertare. Suntem încă în vremea în care Dumnezeu este dispus să ierte şi să uite păcatele noastre, dacă suntem dispuşi la mărturisirea şi părăsirea. Astăzi este ziua când încă mai poţi îngroşa rândul celor sfinţi. Ce mai stai?
11 comentarii
ma intreb..in ce verset scrie ca: „Datorită jertfei lui Isus, Dumnezeu alege să nu-şi mai amintească păcatele noastre odată ce au fost mărturisite şi ne angajăm la părăsirea lor.”
Personal…nu gasesc niciunde in Biblie..aceasta conditie.
un text care contine o parte din cuvintele tale este:
Eu, Eu iti sterg faradelegile, pentru Mine, si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele tale. (Isa.43:25)
un al doilea care de asemenea contine o parte din textul scris de tine este:
Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. 1Ioan 1,9
„…odată ce au fost mărturisite şi ne angajăm la părăsirea lor.”
la asta ma refeream.
cu ce ai spus mai sus…sunt de acord…doar cu partea asta din urma.
De ce spun ca nu sunt de acord?
Pt ca Noul legamnt in sangele lui Isus..nu stipuleaza DACA ne marturisim pacatele si ne angajam in parasirea lor.
Stiu, ai sa imi dai 1 ioan 1:9, dar e scos din context…si daca citesti tot contextul + in ce context a fost scrisa si epistola , ai sa vezi ca nu e pt crestini. daca citesti cap 2, ai sa vezi ce e pt crestini. exact versetele care le`ai scris mai sus. In afara de versetul asta..nu prea vezi in noul testament stipulatii de genul pt ca:
1. Dumnezeu nu iarta pacatele(versetele tare atesta chestia asta..si sunt multe altele de genul) conform marturisirii noastre..ci le`a iertat odata pt totdeauna.. in jertfa lui Isus.. si cine crede a ajuns iertat (trecut prezent viitor) ca e pacatos. NU CA A FACUT PACATE..sau face. Citeste prima parte a tuturor expistolelor lui pavel si ai sa vezi ca incepe primele 2 3 capitole constientizandu`i pe crestini de CINE sunt ei in Isus…si ce libertate au..si dupa aia le spune ce comportament are un copil de Dumnezeu. DAR doar dupa ce ii constientizeaza de Isus. de jertfa Lui…de ce identitate au. poti compara si vei vedea ca identitatea nu tine de marturisire- ar fi tot o lege si o conditie- si nu ar mai fi PRIN CREDINTA. totusi..uita`te cum trateaza problemele din Corint..care e o biserica incredibil de pacatoasa..si uitate ce cuvinte dure are pt galateni..care singura lor problema era ca…s`au intors la lege.. deci nuc ondamna atat de mult pe corinteni..dar cu galatenii… vorbeste foarte dur.
(e lunga discutia..si totul are o ordine..aici am expl putin razlet)
2. NU NOI NE ANGAJAM IN RENUNTAREA LA PACATE. de ce?
pt ca Duhul Sfant ne transforma in imaginea lui Isus..cand noi ne uitam la Isus. In tit 2:11 12 spune ca harul lui Dumnezeu ne invata sa o rupem cu paganateatea si cu ppoftele lumesti. right? Cine? Harul nu noi….si harul ne invata..asa ca din multe puncte de vedere….e bine sa stii cum trebuie sa te comporti ca si crestin…dar MODUL cum ajungi sa te comporti…nu il programezi tu..sau eu..ci ne lasam pe mana Duhului Sfant. Treaba noastra e sa ne uitam la Isus..in Scripturi!
Asa ajungem si transformati…si indragostiti:).
e cam greu sa iubesti pe cineva..cand tot ce iti poate oferi..sunt conditii.
versetele care le`ai scris mai sus..sunt fara conditii..libere…pt cine vrea..si cine cu adevarat vrea…primeste mai mult..to him who has..more will be given 😀 ..doar sa vrea!
acum vad ca e si 1 ioan 1 cu 9 acolo, oricum , stergi versetele..si bagi versetul:) simplu
acum vad ca e si 1 ioan 1 cu 9 acolo, oricum , cand spun versetele…e doar versetul de mai sus din Isa.43:25.Aveam impresia ca sunt 2, ma gandeam si la cel din Ieremia 31.
mai o chestie: Iti dai seama ce sfidator e la adresa lui Dumnezeu … sa mai aducem aminte de pacate.. cand la evrei…ispasirea era facuta o data pe an…si acum fiind pt totdeauna… noi ne cerem iertare la fiecare pacat. Ce faci cu alea care nu le stii? ce faci cu gandurile? le marturisim? ce facem cu frica? o marturisim si pe aia?:P
`..Doamne iarta`mi si pacatele care le fac din nestiinta..„…i 1 ioan 1:9 nu spune asa… zice daca ne marturisim pacatele.. ori toate? ori cateva? de aia versetul e scos din context. ala e chiar pt oameni care spun ca NU au pacat…si care erau in biserica, si mai spuneau si ca Isus nu a venit in trup. Scrie in epistola..ce fel de duhuri ii insoteau.
ema… respect convingerile tale dar nu pot fi de acod cu toate
1. legat de textul din 1Ioan 1,9, tu spui ca primul capitol nu este pt crestini decat de la al doilea? pe ce temei faci tu asemnea declaratii si cu ce drept scindeyi un intreg?
capitolul 1 incepe cu o introducere ce are ca scop readucerea aminte a partasiei pe care crestinii o au cu Tatal si cu Fiul. nu vad de ce s-ar adresa Ioan in acest mod unui auditoriu care nu ar fi inteles despre ce vorbea Ioan. e clar ca cei care au primit scrisoarea erau initiati. plus ca nu tr sa uiti ca epistola este pana la urma o scrisoare unitara si este greu de crezut ca prima foaie, de pilda a fost citita unor necrestini si abia de la a doua s-a citit crestinilor.
Incepand de la versetul 5, deci dupa prolog, Ioan descrie conditiile partasiei ca mai apoi dupa capitolul 2 sa prezinte modul in care tr sa se comporte cei care sunt in partasie.
ce spune Ioan de fapt aici? Pacatele crestinilor au fost iertate prin jertfa lui Isus fara ca acestia sa ceara iertare pt aceasta. ispasirea a avut loc in mod universal, impacarea cu Dumnezeu s/a facut in mod universal. prin jertfa lui Isus, de la stadiul de dusmani, toti avem posibilitatea unui nou inceput, adica prieteni cu Dumnezeu. dar asta nu inseamna ca toti vor dori sa ramana in starea aceasta. A/L iubi pe Dumnezeu ramane si mai departe o chestiune de alegere personala.
desi intrati in partsie cu Dumnezeu, crestinii inca mai pacatuiesc. ce tr sa faca cei care au facut legamant cu Isus si totusi pacatuiesc? dupa cele amintite de Ioan, tragem concluzia ca sunt doua posibilitati. una care se pare ca se practica, e sa negi ca dupa ce ai intrat in legamant cu Isus mai esti pacatos sau mai ai pacate(v.8). despre acestia Ioan spune ca sunt mincinosi. o alta posibilitate este sa recunosti ca ai pacatuit, sa iti marturisesti pacatele inaintea Lui si vei fi iertat.
mai sunt si alte teste care vorbesc despre importanta marturisirii pacatelor pt a fi iertate. de pilda in Rugaciunea Tatal nostru suntem invatati sa spunem „si ne iarta noua greselile noastre” iar aceasta cerere implica evident o marturisire. marturisirea este ceva important pt noi nu pt Dumnezeu. El stie ce am gresit chiar mai bine decat noi, insa marturisirea pacatele e un proces al responsabilizarii personale. pacatul nu este ca si cum ai calca pe cineva pe picior din greseala si apoi sa zici un „scuză-mă!” in fuga. pacatul tau L-a costat pe Dumnezeu, e ceva serios pt care puteai muri daca nu era Isus.
il poti lua si pe David ca exemplu citind Ps 51.
uite si alte texte: Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan – Matei 3,5.6
Tot tinutul Iudeii si toti locuitorii Ierusalimului au inceput sa iasa la el; si, marturisindu-si pacatele, erau botezati de el in raul Iordan. (Marcu 1,5)
Marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit. (Iac.5:16)
2. NU NOI NE ANGAJAM IN RENUNTAREA LA PACATE
ai dreptate cu aceasta idee, Duhul Sfant este cel care ne convinge ca suntem cu pacate si pune in noi dorinta de a nu mai face pacate, deci a renunta la ele. dar Duhul Sfant nu ne determina, sau nu ne obliga sa parasim pacatul, parasirea pacatului este o alegere personala.
e adevarat ca Harul lui Isus ne invata sa o rupem cu paganatatea dar ce intelegi tu prin acest Har? este pana la urma iertarea lui Isus, bunatatea lui, este cautiunea pe care a platit-o El ca noi sa fim liberi. ori acest gest a lui Isus de a ne salva ar tr sa ne convinga sa nu mai traim in modul pacatos din trecut. dupa ce ai fost scapat de la moarte este nemintos sa faci iar aceleasi fapte care iti aduc moartea. a umbla in har inseamna a trai liber fata de pacat si supus lui Dumnezeu.
3. tu spui: „Iti dai seama ce sfidator e la adresa lui Dumnezeu … sa mai aducem aminte de pacate”
cand ne marturisim pacatele noi nu face nici un gest sfidator la adresa lui Dumnezeu, ci doar respectam ceea ce a cerut dintotdeauna. asa cum am scris intr-un comenatriu anterior, marturisirea ne responsabilizeaza pe noi. mie mi se pare mai sfidator sa gresesti fata de Dumnezeu si spui sec la culcare un „Doamne iarta-ma de tot ce am gresit!” ca si cum pacatul comis ar fi echivalent cu spargerea unui pahar. diferenta intre iertarea pactelor din vechime si crestinism consta in principal in faptul ca nu mai avem nevoie de jertfa pe capul caruia sa punem mainile şi sa marturisim pacatele…s-a schimbat forma dar a ramas fondul, sau principiul.
marturisirea implica recunoasterea ca ai gresit… de altfel nici tu nu cred ca accepti ca dupa ce ti-am gresit in diferite randuri sa vin si sa iti spun doar „iartă-ma pt toate greselile”. nu prea suna a parere de rau autentica.
Abia acuma mi`am amintit ca am mai postat pe site`ul acesta:P
1 Ioan 1:9. Contextul in care a fost scris– cel putin primele 2 capitole se adreseaza bisericii…dar PRIMUL se adreseaza in mare parte celor care erau IN biserica printre crestini..si spuneau ca nue xista pacat si ca Isus nu a venit in trup.Daca ai facut putina teologie..ai sa vezi ca asa e. In cap 2..iti arata DACA pacatuiesti..ce trebuie sa faci….adica sa te uiti ca ai in avocat…si sa continui sa iti pui increderea in El. Nu vorbeste in primul capitol despre readucerea partasiei..ci DUCEREA EI:P adica..omul nu a fost niciodata in partasie..ci doar SPUNE(e o diferent) ca e in partasie. si Ioan pledeaza la inceput(de ce crezi ca face asta..doar sa exprime frumusetea??!!??) ca L`a vazut pe Isus..ca martusiseste despre El, El a fost aratat..etc..doar de frumusete face asta?… le scrie asta…(da BISERICII..dar daca te uiti erau printre EI oameni care nu credeau la fel ca si crestinii..si isi spuneau crestini…unii..chiar iesisera dintre ei) pt ca bucuria lor sa fie deplina..nu? Deci nu era deplina?… De ce trebuie sa mai spuna de partasie??? Erau toti in partasie? in vs 7, spune…. Sangele lui Isus ne curateste de orice pacat..daca umbli in lumina…nu? In ce lumina??? Se leaga ceva de descrierea din primele 3 versete?(oameni care nu credeau-in biserica- ca Isus a venit in trup??-de ce tot pledeaza Ioan ca Isus era de la inceput…ca a pipait cu mainile lui..ca a fost aratat, ca el a vazut..etc..in cap 4:2…ca oricine marturiseste ca Isus a venit in trup este de la Dumnezeu..- de ce spune asta??Erau unii care nu marturiseau la fel?, Tagaduia vreunu pe Isus??(cap 2, vs 23) ) E mult prea lunga discutia asta..oricum…termenul a marturisi nu e termenul general de ati marturisi pacatul..popular cum ne gandim noi. Homologeo parca e..si inseamna `a te pune de acord` ..in cazul asta…a te pune de acord cand Dumnezeu spune ca ai nevoie de ISUS-in trup…si ca pt pacat exista Isus- si ca daca tu spui ca nu ai pacatuit(tu spui ca nu ai pacatuit? nu cred). Totusi… citeste primele 2 versete din cap 2..asta e raspunsul pt toti cei ce pacatuiesc. Nu 1 Ioan 1:9. Cand te uiti la asta… vei vedea ca vei pacatui mai putin..pt ca devii constient de Isus..si estti condus de Duhul Sfant..pt ca involuntar..te vei lasa condus de El..cand II vezi bunatatea si HArul- exact ce spui tu- dar nu trebuie sa ne uitam la pacat..ci la BUNATATEA lui Dumnezeu (care ne indeamna la pocainta..right??) Niciodata pacatul nu a indemnat la pocainta.
Treaba Duhului Sfant e sa arate la lucrarea terminata a lui Isus… ce inseamna asta?? Ce lucrare…si spre ce ne uitam noi?? Un singur cuvant – Iertare. Cand spui asta..nu te mai uiti la pacat..nu te mai uiti la ce faci sau ai facut tu. Cand esti constient de iertare… tot se schimba… Nu mai detii tu controlul..ci Isus.
Totusi..nu e ciudat ca pastorii… dau pe pacat …si nu asta facea si legea?? e o diferenta intre lege si har. Rar auzi predicandu`se numai despre iertare..trebuie echilibrat putin..nu?:P ca si cum ai echilibra legea cu iertarea…adica obtii un efect neutru… caldicel..nici in car nici in caruta.
Te rog studiaza 1 ioan 1:9. Mai o intrebare. Dupa versetul asta…daca nu iti marturisesti toate pacatele nu esti iertat. Ce faci cu alea care nu esti constient de ele??
Ultimul comentariu:Ba da..e sfidator..pt ca dupa ce Isus a terminat iertarea..prezent trecut si viitor(nu ne`a iertat ca am am facut/vopm face pacate – ci pt ca AM FOST/SUNTEM pacatosi- ca si statut –acum avem un statut de NEPRIHANITI…inainte eram pacatosi.. si nici neprihanirea nu e prin fapte..nici faptul ca suntem pacatosi nu e prin fapte. asa ne`am nascut. Din Isus..ne`am nascut neprihaniti..si din adam- pacatosi. Neprihanirea are roadele x, iar pacatosenia are roadele y. Nu?…
Well daca Isus a terminat ceva..e sfidator sa mai aduci aminte de o problema pe care Isus a rezolvat`o. Adica Dumnezeu (cum scrie si in coloseni) era in Isus impacand lumea cu SINE. hmm..toata lumea? sau pocaiti???
DAR e o stipulatie..DOAR cine crede in ISUS are viata vesnica…:P e prin fapte sau credinta???