Paște pentru toți dar nu pentru oricine


Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paştile Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele.

Aceeaşi lege va fi pentru băştinaş ca şi pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.” (Exod 12, 48-49)

Poporul lui Israel se afla acum pe drumul eliberării lor, apropiindu-se de Marea Roșie. În drumul lor ajung aproape de Sucot, loc unde Dumnezeu îi vorbește din nou lui Moise oferindu-i alte îndrumări foarte importante cu privire la sărbătorirea Paștelui.

Așa cum am mai văzut și în textele anterioare din capitolul 12, Dumnezeu ține ca poporul să știe toate detaliile legate de sărbătoarea aceasta și ținând cont de ele să poată prăznui într-un mod sfânt acest eveniment.

Paștele urma să fie cea mai importantă sărbătoare anuală care aducea în actualitate istoria, prezentul și viitorul. Paștele era o amintire a eliberării, o sărbătoare a iertării și sfințirii, o promisiune a venirii lui Mesia. Aceste trei direcții pe care le conținea sărbătoarea erau o parte dintre cele mai importante valori pe care urmau să le dețină poporul Domnului.

Sărbătorile pe care Dumnezeu le-a oferit evreilor nu erau niște festivisme pasagere spre desfătarea exclusivă a trupului așa cum se întâmpla în popoarele păgâne ci prilej de închinare și încântare, laudă și mulțumire pentru protecția și grija de ieri și azi. De asemenea sărbătorile cuprindeau și dimensiunea salvifică; fiecare sărbătoare trebuia să-i aducă un pas mai aproape de întâlnirea cu Mesia. Pentru acest eveniment unic, poporul trebuia sa fie curat și sfânt, dedicat în întregime lui Dumnezeu.

Această dedicare completă față de Dumnezeu trebuia să fie dovedită pe lângă ascultare practică și printr-un semn distingtiv: tăierea împrejur a tuturor băieților și bărbaților (despre importanța acestui semn citește aici).

Tăierea împrejur era un fel de semnătură pe viață făcută cu acordul părților că între popor și Dumnezeu nu va exista decât armonie dacă se vor respecta termenii legământului. În textul de mai sus este evident că acest act îi viza pe aceia care au ieșit împreună cu evreii din Egipt. Evreii erau deja circumciși pe baza legământului făcut între Dumnezeu și Avraam.

Era important că și ceilalți ieșiți cu poporul să intre în legământ cu Dumnezeu pentru ca salvarea lor să fie finalizată. Doar cei ai Domnului vor moșteni ce este al Domnului. Deși Dumnezeu a acceptat din partea lor sângele pus pe ușiorii casei ca dovadă a faptului că vor să iasă cu poporul Domnului, ei trebuiau acum să primească și tăierea împrejur ca exprimare că vor să facă parte din poporul Domnului. Deși nu aveau o genealogie aleasă, prin intrarea în legământ, Dumnezeu urma să le ofere una.

Salvarea este un dar integral (all-inclusive), există o mulțime de privilegii dar sunt și responsabilități. Nu erai obligat să intri în legământ dar devreme ce ai hotărât să fii beneficiar al drepturilor trebuie să îți asumi și obligațiile.

Așadar Paștele era pentru toți dar nu pentru oricine. La masa Domnului puteau sta toți aceia care acceptau să fie atât sub protecția Sa cât și dispuși să-L asculte. „Cine mănâncă Paștele trebuie să fie tăiat împrejur și cine este tăiat împrejur trebuie să mănânce Paștele” (Beniamin Fărăgău).

Aplicația pentru noi creștini este una grăitoare. Șederea la masa regală din Împărăția lui Dumnezeu este posibilă tuturor oamenilor însă nu este pentru orice fel de oameni. La ospățul divin vor putea sta doar aceia care au intrat în legământ cu Isus prin botez și care s-au lăsat schimbați de Duhul lui Dumnezeu și sfințiți prin lucrarea pocăinței. Deși botezul este semnul legământului el nu garantează mântuirea. Ceea ce ne oferă garanția locuirii cu Dumnezeu este jerfa lui Hristos pe care creștinul o primește și o respectă printr-o viață de ascultare față de Legea lui Dumnezeu.  Raiul este locul celor curați, neîntinați și necomplăcuți în păcatele lor. Raiul este pentru toți dar nu pentru oricine!

 

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

5 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

11 luni

3 comentarii

    Am citit cu multa atentie articolul scris de tine „Paște pentru toți dar nu pentru oricine”.
    L-am citit si recitit cu maxima atentie! Trebuie sa imi recunosc limitele in privinta acestui subiect totusi am sa va prezint si punctul meu de vedere:
    1. Textul biblic din (Exod 12, 48-49) nu poate fi aplicat total la timpul actual.

    2. Modalitatea de acceptare si interpretare a adevarurilor biblice, in biserica adventista, sunt clar definite in privinta participarii atat ca adventist cat si neadventist, la actul sfintei cine, in Manualul Bisericii etc.

    3. In acest sens exista si „lumina mai mica” care conduce la intelegerea corecta a „luminii mai mari”, iar in cartea Evanghelizare , editia 2008, editura Viata si Sanatate, pag 217 , subcapitolul Randuielile sfinte, vorbeste despre ce am scris mai sus.

    4. Asa cum v-am scris si pe messenger, am constat ca Bisericile Adventiste din afara tarii, respecta indrumarile Conferintei Generale, astfel ca responsabilitatea accesului /participarii la actul Sfintei Cine, este asezat pe persoana care solicita acest fapt , fiind date explicatii, si nu pe pastor in a interzice sau nu, participarea.

    5. Din punctul meu de vedere atunci cand Conferinta Generala este intrunita in sesiune exprima deplin voia lui Dumnezeu !

    Oridecate ori poporul lui Dumnezeu, trecut/prezent s-a increzut in Cuvant a fost ferit de exclusivism, bigotism, fanatism sau alte3 extreme nedorite , iar oridecate ori si-a luat ca reper propriile pareri personale de interpretare rezultatul a fost mai putin sau deloc bun.

    Concluzia fiind: „Incredeti-va in Domnul Dumnezeul vostru, si veti fi intariti; incredeti-va in prorocii Lui, si veti izbuti.” 2Cron.20:2

    Cu consideratie, Rusu Jenica

    multumesc Jenica pentru timpul alocat citirii si recitirii articolului cat si pentru faptul ca revii pe acest site.
    in tot ceea ce ai scris ai perfecta dreptate. si eu cred la fel si respect autoritatea de Sus si de jos.
    insa ceea ce am scris eu nu a atins subiectul Sfinte Cine desi am dorit sa il includ. nu am facut-o deoarece nu era cadrul potrivit. daca citesti ultima parte a articolului vei descoperi ca legat de pasajul din Exod 12 eu am venit cu o alta aplicatie si altfel de conlcuzii.
    dar pt ca tot ai adus subiectul Cinei Domnului iti dau cateva explicatii spre gandire.
    as putea sa spun, fara sa gresesc că și Cina Domnului este pentru toți dar nu pentru oricine. intelegerea Bisericii Adventiste este intocmai cu declaratia de mai sus. tocmai pentru că este o ceremonie deschisă oricui Biserica nu interzice nimanui sa se impartasească și nici un membru al Bisericii nu ar trebui sa faca asta. insa Biserica vine in intampinarea celui care vrea sa se impartaseasca si nu face parte din randurile ei, in a-i explica ce este acest simbol si pentru cine este, lasand libertatea fiecaruia sa decida.
    cred ca esti de acord cu mine ca nu calitatea de membru te califica pentru acest act. apostolul Pavel scrie in 1Cor.11 unde vb de Sf. Cina că pot exista crestini care servesc Cina spre blestemul lor. in acest sens e foarte clar că desi Cina a fost pentru toti disponibila, pentru cei care nu sunt pregatiti conform randuielilor divine, Cina Domnului nu trebuie servita, deci nu este pentru ei.
    Dumnezeu în dragostea Lui a stabilit niste reglementari evidente si explicite pentru a putea comemora spre binecuvantare acest act. in primul rand trebuie sa fii botezat, deci trecut in cartea familiei lui Dumnezeu pentru doar fiii stau la masa cu Tatal. apoi este nevoie de o pregatire speciala pentru acest eveniment care inseamna o adanca parere de rau de pacatele facute si o dorinta fierbinte de a nu le mai face. inseamna o pocainta pe verticala dar si pe orizontala, dar si interioara. in momentul actului sfant relatiile trebuie sa fie curate si refacute daca au fost situatii de lezare intre noi si semeni. inima sa fie pregatita pentru a putea primi cu cinste pe Acela care vrea sa cineze cu tine, etc…
    in cazul in care aceste reglementari parintesti ale Tatalui nu sunt respectate, desi masa este intinsa, nu esti invitat sa participi la ea. o poti face dar o faci pe riscul tau.
    omul nu are dreptul sa opreasca pe un alt om pt ca primul crede ca cel de-al doilea nu trebuie să se serveasca la masa Domnului. dar Duhul Sfant te poate opri soptindu-ți de ce sa nu o faci. Il poti ignora de multe ori dar risti sa fii ignorat la marele ospat al Domnului.

    sper ca ai inteles ceea ce am vrut sa transmit prin articolul scris, chiar daca, repet, nu se regaseste in el tema Cinei Domnului.

    pentru orice alte intrebari sau discutii te astept din nou… !

    Va multumesc pentru aceste cuvinte!
    Sunt chiar incurajatoare.

    Raman impresionat ca NU veti interzice vreodata vreunui om , care solicita sa ia sfanta cina.

    Raman impresionat ca acceptati ca exista a treia persoana a Dumnezeirii , Duhul Sfant, care il va ajuta pe om sa ia o decizie si ca ii veti respecta alegerea personanei.
    Un sabat binecuvantat!

    Dumnezeu sa fie cu dvs!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *