Pe banca aşteptării


11. Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele,
12. El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu
13. şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.
(Evrei 10).

Îţi aminteşti de câte ori ai fost rugat sau nevoit, până în acest moment, să aştepţi pe cineva? Sunt convins că ai uitat, ca şi restul oamenilor, de câte ori a trebuit să aştepţi. Uneori aşteptarea este plăcută, mai ales dacă trebuie să aştepţi persoana iubită sau vreun dar de la cineva drag. Alteori aşteptarea poate fi enervantă, mai ales dacă stai la coadă la plata facturilor.

Viaţa însăşi este un ciclu de aşteptări: aşteptăm să creştem, aşteptăm să ne vină rândul la examen, aşteptăm la tren, la autobuz. Aşteptăm rezultatele la test, aşteptăm la coadă la supermarket, aşteptăm să fim angajaţi, aşteptăm să primim salariul, aşteptăm să ne căsătorim, aşteptăm primul copil, mai târziu aşteptăm prima pensie, primul nepot, şi ceva mai târziu aşteptăm să murim.

Uneori aşteptarea produce împliniri, alteori aducea cu ea dezamăgirea, însă vrem nu vrem, pe banca de aşteptare din staţiile vieţii, toţi trebuie să ne aşezăm. Important este ce aştepţi sau pe cine aştepţi. Aşteptarea creştină este legată de răbdare, de încredere, de promisiune şi în cele din urmă de finalitate. Îl aşteptăm pe Isus cu răbdare fiindcă avem încredere în promisiunea Lui că va veni şi va aduce un final fericit celor ce L-au aşteptat.

Textul de azi, ne spune că nu doar noi suntem cei care aşteaptă finalitatea ci şi Isus. Pe banca aşteptării, nu suntem singurii, Isus este Cel care se aşează lângă noi. Aşteptarea noastră este legată de promisiunea Lui că va veni după noi, iar aşteptarea Lui este legată de promisiunea noastră că Îl vom aştepta.

Ne este atât uşor să zicem în noi înşine: „De ce nu vine Isus?” atunci când lucrurile ne scapă de sub control, dar prea puţini mai aşteaptă venirea atunci când apare curcubeul peste viaţă. Noi suntem nişte aşteptători intermitenţi, oscilanţi, doar atunci când e nevoie şi când nu mai putem.

Aşteptarea creştină nu este una pasivă ci una activă. Nu ai voie să te plictiseşti în timp ce aştepţi şi nici să fii leneş, trebuie să vesteşti aşteptarea. Aşteptarea pasivă a revenirii lui Isus, devine una frustrantă, neîmplinitoare şi plină de văicăreli care adesea se finalizează cu abandonarea aşteptării şi credinţei în ea. Aşteptarea activă, deşi este grea, este una împlinitoare. Preocuparea cea mare a celor ce aşteaptă activ venirea lui Isus nu este ca Isus să vină la timp ci aceea de a fi gata la timp. Adevăraţii aşteptători cred că planurile lui Dumnezeu „nu au nici grabă şi nici întârziere” de aceea „aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie…” (Prov. 10,28a).

Isus nu a venit până acum şi fiindcă nu prea fost aşteptat şi dorit. Adevărul este că mai mult decât L-am aşteptat noi pe El, ne-a aşteptat El pe noi. Întârzierea lui Isus nu înseamnă lipsă de respect, aşa cum unii are putea să interpreteze, ci mai degrabă har extins, dragoste la maxim. Tocmai din cauză că ne respectă prea mult, aşteaptă El atât. Isus este infinit mai doritor decât noi să încheie istoria acestui pământ păcătos, El încă mai aşteaptă pe aceia care sunt legaţi de pământ şi păcatele lui însă nu va mai aştepta mult.

Pavel ne spune că Isus stă la dreapta lui Dumnezeu, ceea ce sugerează că lucrarea Sa este completă. În contrast cu postura lui Isus este cea a leviţilor care făceau o slujbă continuuă, care erau tot timpul în picioare. Acest fapt oferă, implicit, o lecţie pentru noi oamenii care credem că avem tot timpul ceva important de făcut, chiar dacă este inutil. Alergăm mult după nimicuri şi asta ne induce simţământul de oameni ocupaţi şi importanţi. În timp ce noi alergăm după vânt, Isus, Stăpânul universului, aşteaptă, ne aşteaptă. Dar aşteptarea Lui este una activă. Deşi toate sunt gata în ceruri, El continuă să mijlocească pentru noi, să cerceteze cazul fiecăruia şi să-Şi selecteze prietenii şi duşmanii. Un lucru este cert; El va veni la timp! Dar când va veni vom fi dintre aceia care Îi va pune la dreapta Lui ca valori sau la picioarele Lui ca preş?

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

5 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

11 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *