Prizonierii întunericului

21. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, aşa de întuneric de să se poată pipăi.”

22. Moise şi-a întins mâna spre cer; şi a fost întuneric beznă în toată ţara Egiptului, timp de trei zile.

23. Nici nu se vedeau unii pe alţii, şi nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel, era lumină. (Exod 10)

Plaga a noua este ultima din ultimele trei care au fost îndreptate împotriva inimii lui Faraon care a fost asediată de Dumnezeu cu scopul de a-l determina să recunoască suveranitatea și unicitatea lui Dumnezeu. Plaga vine fără nici o averizare, întocmai ca cea de-a treia și a șasea, nelăsând timp pentru o pregătire, cel puțin psihologică, pentru Faraon și supușii săi și asta nu pentru că Dumnezeu avea plăcere în a-i chinui ci deoarece era inutil să mai risipească cuvintele Sale prețioase unei inimii care se devaloriza prin nesupunere.

Întunericul de trei zile, așa cum scrie Beniamin Fărăgău, a fost ca o palmă dată lui Faraon care era considerat fiul lui Ra, zeul soare. Dacă celelalte plăgi au știrbit vădit din imaginea sa, din autoritatea sa, cu atât mai mult, această plagă a lovit chiar în inima deminității sale, motiv pentru care după ce și ultima încercare de negociere cuMoise eșuează, Faraon îl amenință pe acesta cu moartea, încercând oarecum să păstreze o aparență de putere și autoritate. Jenantă încercare, deoarece tocmai el trimise după Moise să-l scape de plaga pe care nu o putea dovedi, suporta sau înlătura cu toate acreditările, numirile și prerogativele ce s-au dovedit a nu fi mai valoroase ca un balon de săpun.

Aminteam în articolele anterioare că plăgile cresc în intesitate și duritate pe măsură ce se apropie de sfârșit. La o citire fugară a descrierii plăgii nu o prea percepi ca fiind periculoasă și te întrebi ce e așa de spectaculos în ea și cu ce este mai năpraznică față de cele de dinaintea ei.

Vă invit ca în următoarele rânduri să explorăm mai în profunzime plaga și vom vedea că într-adevăr a fost o plagă foarte greu de suportat, mai înspăimântătoare decât toate până la ea.

Autorul cărții apocrife Înțelepciunea lui Solomon, ne oferă o descriere înfricoșătoare a plăgii. El ne spune că egiptenii ”zăceau înrobiți în întuneric, în piedicile unei nopți lungi, închiși sub propriile acoperișuri, izgoniți din veșnica purtare de grijă… risipiţi au fost şi înspăimântaţi amarnic şi tulburaţi au fost de năluciri. Adăposturile unde se închideau nu i-au scutit de spaime, căci în jurul lor răsunau zgomote care îi înfricoşau şi arătări posomorâte îi umpleau de groază. Nu era nici un foc care să poată să-i lumineze şi văpăile vii ale stelelor nu puteau să risipească acea noapte înfricoşătoare. Câteodată li se arăta o învâlvorare înspăimântătoare care se aprindea de la sine şi, zguduiţi de această vedenie, cu pricină necunoscută, socoteau arătările şi mai grozave încă. Meşteşugul copilăros al vrăjitorilor nu mai putea nimic şi îngâmfarea lor că ştiu ceva ieşise de ruşine. Ei care ziceau că pot să gonească din inima bolnavă spaimele şi tulburările, chiar ei zăceau acum plini de ruşinoasă spaimă. Şi măcar că nu era prea mare grozăvia care să-i înspăimânteze, totuşi fiarele care treceau şi şerpii care fluierau îi îngrozeau, şi se topeau de frică şi închideau ochii să nu mai vadă prăpădul ce-i pândea din toate părţile. Fiindcă răutatea inimii este plină de temere, ca una ce se ştie vinovată şi mustrată ea de sine însăşi; ea îşi vede mărită nenorocirea. Căci spaima nu este altceva fără numai lepădarea oricărui ajutor care-ţi vine de la dreapta judecată. Şi când scade nădejdea în adâncul inimii, te sperii şi mai mult, dacă nu ştii care este pricina de unde îţi vine chinul… Se zbăteau îngroziţi de arătări pocite, mureau de golul din inimile lor, căci o groază neaşteptată şi fără de veste pusese stăpânire peste ei. Şi tot aşa ceilalţi, oricare ar fi fost, cădeau vlăguiţi şi rămâneau aşa, închişi ca într-o închisoare fără zăvoare.  Şi plugar de era cineva, ori cioban cu oile, ori muncitor prins la muncile câmpului, apucaţi fără de veste, îndurau această nenorocire fără scăpare, fiindcă toţi erau ferecaţi cu acelaşi lanţ de întuneric. Şi atunci vântul şuierător şi glasul cu bun vers al păsărilor din desişuri şi năvala apelor aprige, și bubuitul stâncilor care se prăvălesc şi fuga nevăzută a animalelor săritoare şi răcnetul fiarelor cumplite şi sunetul care se frânge şi se răsfrânge în peşterile munţilor – acestea toate îi făceau să-şi dea duhul de frică.  Peste ei se întindea o noapte grea, care era chipul întunericului celui ce avea să-i înghită, şi ei pentru ei înşişi erau mai grea povară decât acel întuneric.

Așa cum ați putut obseva citind, starea descrisă este una de mare spaimă, deosebită frică, groază greu de imaginat. De ce aceste simțăminte?

  1. În primul rând pentru că  întunericul a venit deodată peste toți și ei au fost cuprinși de el la locurile lor de muncă sau în mijlocul altor activități.
  2. În al doilea rând, se pare că era un întuneric atât de des încât nu puteai înainta în nici o direcție, astfel toți au fost fortați să stea la locul lor timp de trei zile.
  3. În al treilea rând, după spusele lui Josephus Flavius, întunericul era atât de adânc și aerul atât de greu respirabil și rece încât unii au decedat atât în urma unor atacuri de panică cât și pe baze fizice.
  4. În al patrulea rând, e foarte probabil că egiptenii nici nu a putut aprinde o lumină artificială în odăile lor pentru că nu se putea aprinde, lucru ce a adâncit psihoza. Dacă se putea aprinde o candelă, torță sau altceva, situația nu ar fi fost atât de gravă și greu de suportat. Unii comentatori ai Bibliei, ca de pildă Adam Clarke, scrie că din ”cauza unor vapori cu o umiditate mare, nici o lumină artificială nu putea fi aprinsă”.
  5. În al cincilea rând, panica a fost indusă și de lipsa ajutorului și implicării celui care trebuia să-i proteje, adică Faraon. Era greu de înțeles pentru foarte mulți cum se face că fiul lui Ra, fiul  soarelui nu face nimic pentru a le aduce lumina înapoi.
  6. În al șaselea rând, psihoza și groaza cumplită a fost adusă de teama că însuși zeul Ra, zeul suprem, zeul soare să fi murit, ucis fiind de Dumnezeul lui Israel. Și pentru că întunericul avea să fie prezent trei zile, teama era tot mai acută plus că logica situației sugera că următoarele victime ale mâniei lui Dumnezeu, vor fi chiar ei, supușii lui Ra.
  7. În al șaptelea rând, faptul că în Gosen era lumină și în casele evreilor se putea aprinde lumina, le-a dat de înțeles egiptenilor că întunericul în care ei zăceau era în mod cert, o judecată divină al cărei deznodământ nu-l vedeau decât sumbru.

Concluzii:

Există în Evanghelia după Luca o declarație deosebit de importantă pe care o face Mântuitorul Isus Hristos, legată de evenimentele care vor preceda a doua Sa venire: oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate”(21,26). Apocalipsa vine și ea în completarea tabloului escatologic amintind că la sfârșitul istoriei pământului oamenii se vor mai trece printr-o plagă a întunericului și suntem avertizați să nu fim printre aceia care vor fi loviți de ea: ”Al cincilea înger a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere(16,10).

Ambele texte scot în evidență că cei care au iubit întunericul, adică acele învățături potrivnice Scripturii, cei care au fost indiferenți la lumina adevărului, cei care au adus prin viața lor închinare Satanei, cei care au practicat o religie străină de adevărurile revelate, cei care au dat „soarelui„ închinarea lor, alegând să se oprească în ”venerabila zi a soarelui” și nu în sfânta zi a Domnului, cei care au păzit cu strictețe porunci și datini omenești, dând la o parte poruncile divine, aceia care au manifestat doar o formă de evlavie; toți aceștia vor avea parte de bezna și negura judecății divine.

Profunzimea plăgii întunericului (și nu doar aceasta) asupra celor ce vor fi loviți de ea, va fi direct proporțională cu disprețul sau indiferența acestora față de lumină. Oamenii își vor da sufletul groază din mai multe motive:

  1. Vor vedea că Dumnezeu există, că Isus Hristos este Fiul Tatălui care a fost jertfit. Își vor da seama că Biblia a avut dreptate ți că tot ce era scris în ea era adevărat.
  2. Problema mântuirii era una foarte importantă iar ei au tratat-o ca fiind neimportantă.
  3. Vor descoperi că neascultarea lor față de Dumnezeu îi costă moartea veșnică
  4. Vor realiza că vor pieri pentru că au ales calea mai ușoară spre mântuire bazându-se nu pe cercetarea lor consacrată ci pe îndemnul conducătorilor lor religioși.
  5. Vor înțelege că fiecare poruncă din cele zece a rămas valabilă și din punct de vedere literal, iar ei fie le-au ignorat, fie le-au spiritualizat desacralizându-le.
  6. Unii vor pieri din cauza legalismului lor, în timp ce alții vor pieri din cauza abuzului de har, însă toți vor înțelege prea târziu că acestea două, legea și harul, dădeau echilibrul unei vieți spirituale autentice.
  7. Mulți vor realiza că din cauza unui singur păcat iubit, tăinuit și practicat nu vor vedea cerul
  8. Vor descoperi că nu era important să fii religios ci spiritual
  9. Groaza cea mai mare va fi dată de simțământul că vor fi veșnic despărțiți de cei dragi și de Dumnezeu, fără a mai exista posibilitatea celei de-a doua șanse.
  10. Vor realiza că Cerul a fost pierdut doar din cauza propriilor alegeri. Frustrarea enormă va fi pentru aceia care nu s-a crezut niciodată prea păcătoși pentru a fi respinși dar nici atât de sfinți încât să fie printre primii primiți. Aceștia vor vedea că Dumnezeu a mântuit pe alții care în viața lor au fost, aparent, incorigibili sau peste măsură de păcătoși, dar care au ales să se schimbe ireversibil.

Cât despre aceia care au iubit lumina și au trăit în lumina adevărurilor lui Isus, vor fi învăluiți în acel întuneric apocaliptic global, de Acela care este Lumina, adică Isus Hristos. Încă o dată se va vedea clar că Dumnezeu stă de partea celor ce au stat în viața lor de partea Lui. Toți vor înțelege atunci că doar lângă Dumnezeu ești în siguranță.

 

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

5 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

11 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *