Sabia sau bisturiul?
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii (Evrei 4,12).
Cea mai sofisticată armă nu are aşa putere precum nişte cuvinte spuse în momente importante, cruciale ale vieţii. Oameni mari din istorie, au reuşit adevărate reforme, revoluţii chiar, folosind ca armă cuvântul. Cuvântul nu este doar unitatea de bază a vocabularului, ci şi forţa motivatoare sau distrugătoare a sufletului uman. Cuvintele sunt emisarii gandurilor şi simţămintelor. Ele pot fi ori „un şirag de pietre rare”, ori o grămadă de pietre colţuroase gata să rănească. Deoarece cuvintele prind viaţă în interiorul nostru, doar la naşterea lor, la ieşirea lor din noi, se poate vedea dacă sunt un făt frumos, sau o stârpitură. Nu la voia întâmplării spunea Isus că „din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit”.
În textul de faţă, Pavel ne reaminteşte că Vorba sau Cuvântul lui Dumnezeu se deosebeşte de orice cuvânt al cel mai bun muritor. Cuvântul lui Dumnezeu este viaţă, iar făgăduinţele Lui sunt la fel de vii ca atunci când au fost rostite generaţiilor trecute. Multe din vorbele mari ale oamenilor importaţi ai istoriei, s-au uitat. Deşi ele au avut o forţă motivatoare în generaţia în care au fost rostite, au apus odată cu generaţia respectivă, fiindcă cuvintele muritorilor sunt într-un final muritoare, pe când Cuvântul şi cuvintele Celui Veşnic se întind până în zilele veşniciei.
Cuvântul lui Dumnezeu este demn de încredere deoarece Dumnezeu, Cel care îl rosteşte, este neschimbător. Ceea ce a promis se va împlini indiferent dacă tu sau eu vom fi sau nu parte integrantă a promisiunii. Cuvântul lui Dumnezeu are putere transformatoare în viaţa fiecărui om, dar această putere poate fi blocată de necredinţa şi lipsa dorinţei de transformare a omului.
Cuvântul Domnului, sabia spirituală a Duhului Sfânt, este mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri. Această sabie desparte entităţile spirituale ale omului, făcând o judecată dreaptă în fiecare om. Dacă un tăiş al Cuvântului reprezintă vestea bună a eliberării de sub robia păcatului şi promisiunea unei Ţări Veşnice, nu trebuie să uităm de faptul că celălalt tăiş al Cuvântului reprezintă judecata de condamnare a păcătoşilor care au dat la o parte transformarea.
Pavel vrea ca noi să înţelegem clar faptul că într-o zi, fiecare personal, va trebui să stăm înaintea scaunului de judecată a lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său pătrunzător. Ideea de bază este, aşa cum subliniază teologul Lane, faptul că „aceia care rămân insensibili la vocea lui Dumnezeu din Scriptură, vor descoperi că(,) Cuvântul lui Dumnezeu este de asemenea şi o armă letală”.
Aşadar oamenii au de ales astăzi, fie vor permite Duhului Sfânt să facă operaţia spirituală de înlocuirea a inimii impietrite cu o inimă sensibilă faţă de Dumnezeu, fie vor amâna pe mâine când bisturiul va lua forma unei săbii de distrugere atât a trupului cât şi spiritului pentru eternitate. Un lucru mai trebuie reţinut: Cuvântul, dacă nu te transformă, te ucide!