Şamgar – nu arma contează

5a

După el a urmat Şamgar, fiul lui Anat. El a ucis şase sute de oameni dintre filisteni cu un otic de plug. Şi el a fost un izbăvitor al lui Israel. (Judecători 3,31).

Un alt erou de mare calibru a fost Şamgar. Deşi ni se spune foarte puţin despre el, ceea ce a făcut vorbeşte mult despre puterea lui Dumnezeu. E l intră pe scenă atunci când poporul avea nevoie de el cel mai mult. Se pare că avea o ocupaţie umilă, agricultor, dar asta nu L-a împiedicat pe Dumnezeu să facă din el un eliberator şi erou naţional. Şamgar s-a săturat să tot muncească din greu şi filistenii să se bucure sau să batjocorească munca lui în vremea recoltei. Şamgar s-a săturat să vadă cum familiile din satului lui şi din împrejurimi rămân fără pâine pe masă şi cu ochii în soare după ce filistenii le prădau şi devastau agoniseala.

Dar ce putea să facă el? Unul singur împotrivă la mai mulţi. Şi cu ce? Nici măcar arme nu aveau, chiar şi săpile le ascuţeau la filisteni. Filistenii deţineau casa de arme.

Într-o zi, însă, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el şi l-a pus faţă în faţă cu duşmanul spunându-i: „Luptă Şamgar!” iar în gândul lui, Şamgar o fi întrebat: „Cu ce Doamne?” „Cu ceea ce ştii tu să mânuieşti cel mai bine, cu ţepuşa de mânat vite!”, i-a răspuns Duhul. Ţepuşa de mânat vite, sau otigul de plug era o unealtă pentru a îndemna pe boi înainte. Acesta era adesea lung cam de 8 picioare (2,5 m) aşa încât cineva care ţinea plugul putea să ajungă la boi. Ascuţit cum era, cu un vârf de metal la unul din capete, şi având o lamă în formă de daltă la celălalt pentru a curăţa fierul de plug, astfel de ţepuşe puteau fi folosite cu efect în locul unei lănci mai rudimentare (SDABC).

Imaginaţi-vă scena în care Şamgar îi provoacă pe filisteni la luptă cu ţepuşa respectivă. Cred că mai întâi filistenii au râs şi s-au distrat copios văzându-l pe Şamgar cu ce vrea să lupte. Într-un fel le-a prins bine râsul, cel puţin au murit distraţi dar şi stupefiaţi de arma care le-a adus moartea. Iar din acea zi filistenii au căzut pe capete sub ţepuşa lui Şamgar, şase sute la număr, până când au renunţat la incursiunile tâlhăreşti în teritoriile israelite, anunţându-şi înfrângerea şi capitularea. Această armă umilă, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, face infinit mai mult decât o „sabie a lui Goliat”, fără binecuvântarea Lui.

Această scurtă istorie are multe să ne înveţe. Luptele Domnului nu sunt câştigate prin puterea armelor şi eficacitatea lor, ci prin puterea Duhului Sfânt. Eroii lui Dumnezeu, sunt adesea oamenii simpli dar dispuşi să lupte cu ceea ce au la dispoziţie.  Şamgar ne arată că toţi avem posibilitatea să devenim oameni viteji, iar ceea ce ne împiedică să fim astfel nu ţine de o limită exterioară ci de una interioară, pusă de noi. Lupta împotriva ispitelor şi a păcatului trebuie să fie atât de vehementă, încât să determine capitularea acestora din urmă. Devii un erou al cerului doar în măsura în care te-ai săturat de robie iar arma contează doar  dacă Dumnezeu  o binecuvintează.

Frumusețea cuceritoare a lui Dumnezeu

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6,3) Dacă este vreun atribut divin la care omul păcătos reacționează vehement acesta este „sfințenia lui Dumnezeu”. Ne place că Dumnezeu…

5 luni

Schimbare de adresă

În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă…

11 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *