Samson – Nunta (ultima parte)
18. Oamenii din cetate au zis lui Samson în ziua a şaptea, înainte de apusul soarelui: „Ce este mai dulce decât mierea şi ce este mai tare decât leul?” Şi el le-a zis: „Dacă n-aţi fi arat cu juncana mea, nu mi-aţi fi dezlegat ghicitoarea.”
19. Duhul Domnului a venit peste el, şi s-a coborât la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele şi a dat hainele de schimb celor ce dezlegaseră ghicitoarea. Era aprins de mânie şi s-a suit la casa tatălui său.
20. Nevasta sa a fost dată unuia din tovarăşii lui, cu care era prieten el. (Judecători 14).
Soarele se pregătea de culcare în Timna, ospăţul era şi el pe terminate, dar tensiunea era maximă. O mulţime de oameni erau deja acolo, gură cască să audă răspunsul celor treizeci, la ghicitoarea spusă de Samson.
Se putea citi o încredere atât pe faţa lui Samason cât şi pe feţele celor treizeci; doar faţa miresei era dulce-amară. Momentul triumfului dar şi al dezamăgirii sosise deja. Reprezentantul celor treizeci luă cuvântul şi răspunse lui Samson: „Ce este mai dulce decât mierea şi ce este mai puternic decât leul?” Samson amuţi. Nu-i venea să creadă ce aude. În timp ce aceste treizeci de hiene umane îşi sărbătoreau triumful, aclamaţi de restul din cetate, Samson se prăbuşeşte în interiorul lui dezamăgit de trădarea de care avusese parte.
Se spune în Talmud că „un bărbat fără femeie, e un bărbat fără bucurie, fără binecuvântări, fără fericire”. Nu ştiu dacă Samson ar fi subscris la aceasta. Parcă îl văd aruncând o privire de dezgust asupra miresei pentru care a fost gata să dea la o parte orice principiu divin. Femeia pentru care a fost în stare să renunţe la misiunea lui, l-a dezamăgit în unul dintre cele mai josnice moduri, trădându-l. Samson era acum în arena diavolului, iar pentru ceva vreme a fost clovnul care-l amuza. Cel care a fost chemat şi închinat Domnului, zăcea acum în mocirla propriilor greşeli.
Câţi amorezaţi nu fac azi la fel! Sunt gata să renunţe la foarte multe pentru persoana care place firii, măcar că toţi văd altfel, incluziv Dumnezeu, ca mai apoi, cei mai mulţi să ajungă să renunţe la mireasă, doar pentru a fi singur într-un colţ de lume. O căsătorie întemeiată doar pe simţuri are toate şansele să se sfârşească într-o cruntă dezamăgire. Cea sau cel care azi ţi se pare Frumoasa Adormită sau Făt-Frumos, mâine ar putea să o/îl vezi ca pe Muma pădurii sau Bestia. Atunci când te căsătoreşti nu trebuie să te iei doar după furnicăturile care le simţi în trup, doar după ochii frumoşi şi bomboanele de ciocolată primite adesea de amorezat. Ci e nevoie să ai şi aprobarea Cerului şi sfatul celor care văd mai bine decât tine, de obicei părinţii temători de Dumnezeu.
Cu dispreţ faţă de cele întâmplate Samson îşi recunoaşte înfrângerea amintindu-le trişorilor că el încă mai crede că minţile lor nu doar că sunt reduse ci şi bolnave: „Dacă n-aţi fi arat cu viţeaua mea, nu mi-aţi fi dezlegat ghicitoarea„. Ce mai conta pentru ei, scopul scuza mijloacele.
Pleacă dintre ei să aducă hainele promise. În prinsoarea făcută cu cei treizeci, Samson nu a luat în calcul şi posibilitatea că va pierde, de aceea nu şi-a făcut griji de unde va procura el hainele. Mânia şi dezgustul şi poate răzbunarea, tronau acum în el, iar aceste sentimente avea să le folosească Dumnezeu pentru a-l determina pe Samson să se apuce de treabă, aceea de a începe eliberarea.
Ajunge la Ascalon, o cetate la aproximativ 20 km depărtare de Timna, iar acolo ucide treizeci de bărbaţi bine îmbrăcaţi, le ia apoi hainele şi se întoarce cu ele la Timna, pentru a se achita de datorie. Şi uite aşa nunta se sfârşeşte cu iz de înmormântare, să fie oare o prevestire?
„CAND UN BARBAT TRANSFORMA O FEMEIE IN SOTIA SA, ESTE CEA MAI INALTA FORMA DE COMPLIMENT. DIN PACATE, ESTE ULTIMIL COMPLIMENT CARE IL FACE „.
Exact aşa se întâmplă în proaspăta şi prematur expirata familie a lui Samson. Cea care trebuia să fie luna de miere, se transformă în lună de fiere pentru el, că ea se va îndulci cu altul, cel mai bun dintre prietenii lui Samson. (Avea şi motiv amărâta: să te facă bărbatul tău vacă (tânără)de faţă cu atâţia! Asta e motiv de divorţ, nu glumă, şi apoi cine mai ştie dacă mai vine Samson, plus de asta e şi brutal omul. A omorât treizeci de bărbaţi în celălalt oraş, iar mireasa era o finuţă.) Mă întreb dacă au mai făcut nuntă sau le-a fost îndeajuns cea dintâi. Oricum cel de-al doilea mire n-a fost chiar prost. De petrecut, petrecuse, haine noi avea, mireasă abandonată, la fel.
Samson s-a întors înapoi cu părinţii lui, la casa lui, fără mireasă pe care să o treacă pragul. A plecat încărcat cu de toate: entuziasm, bucurie, speranţă, un soi de iubire, vise, plus cele de ale gurii pentru nuntă. S-a întors fără nimic, de fapt, s-a întors tot plin: de mânie, dezamăgire, dezgust, umilinţă şi cu mâinile murdare de sângele filistenilor ucişi.
De fapt, dragii mei, cu toţii putem vedea limpede că asta face păcatul cu noi. Curtarea lui pare fascinantă, ia minţile unora, şi ne oferă tot ce firii place. Poate protesta duhul din noi, că cine ia seama. Aşa că odată ce am decis că ne place, aducem cu noi tot ce avem mai bun, şi i le oferim lui: sănătate, putere, moralitate, respect, fericire, familie, copii, relaţia cu Dumnezeu. De dragul relaţiei cu el suntem gata să i le dăm pe toate acestea. Nu am văzut până acum pe cineva să se întoarcă la Tatăl, bucuros de mariajul acesta. Din mariajul cu păcatul, toţi ne întoarcem, mai devreme sau mai târziu, fără nimic de valoare. Suntem plini, în schimb, de vinovăţie, dezamăgire şi cu hainele de nuntă murdare.
Tatăl ceresc ne primeşte la El înapoi, la fel cum Samson a fost primit în casa tatălui său. Odată întorşi înapoi, Dumnezeu începe refacerea noastră, reabilitarea noastră, curăţirea noastră. Ni se oferă o nouă şansă şi harul unui nou început. Avem din nou posibilitatea unui start bun, iar Dumnezeu este acolo să ne vadă cum plecăm. El vrea să fie pe întregul nostru drum, drum care duce la un ospăţ cereasc al Mirelui divin. De ce ne-am mai abate?