Spune-mi după ce alergi ca să-ţi spun ce culegi

Trăim într-o lume, în care totul cere prioritate… şi aparent nimic din ce facem nu poate fi amânat, si nici nu suportă vreo amânare. Totul e bine programat , şi totul e aşa de bine aranjat încât ”timpul“ e ceva ce noi n-i l-am atribuit ca fiind al nostru… uitând că de fapt timpul nu-i al nostru… şi nici chiar noi un suntem ai noştri. Din acest timp pe care îl avem şi din mulţimea lucrurilor pe care le facem, ar trebui să ne oprim putin şi să vedem de unde venim… unde ne îndreptăm, pe ce cale suntem, şi să facem puţin loc pentru Creatorul nostru.  El care te-a întocmit, El care te-a sădit şi ţi-a pus din frumuseţea Lui în fiinţa ta…şi te-a facut o fiinţa aşa de minunată. Toată viaţa noastră de când ne naştem, şi pâna la adânci bătrîneţi, avem de ales…între cer …şi nimic, însă oricât am pune noi în acest „nimic“, e nimic, şi pe măsură ce trec anii alegem tot mai mult nimic şi cerul… da cerul, nu mai înseamnă nimic pentru noi. Oare de ce? Cu ce a ramas cerul dator faţă de noi? A dat tot ce a avut, ne-a dat toate resursele în mâinile noastre. Cererile noastre au devenit tot mai lungi şi tot mai dese, şi parca nu se mai termină, în timp ce recunoştinţa lipseşte tot mai vădit. Ia-ţi un moment de sinceritate in inima ta şi răspunde la o întrebare: ,,Cât timp pui deoparte pe zi pentru Dumnezeu?” Ai să constaţi că e puţin sau… foarte puţin…sau poate deloc. Acum priveşte puţin în urma ta şi întreabă-te: ,,Eu ce-am făcut cu viaţa mea?”

Gândeşte-te că ai întâlnit dragostea vieţi tale (o fată sau un băiat). Cred ca ai dori ca tot timpul din lume să il petreci cu acea persoană, dar spre surprinderea ta, iti zice: „ştii, aş dori ca mâine dimineaţa să vii la mine, vom putea vorbi, vom putea să stăm mai mult împreună…Te rog vino mâine dimineaţă!” Astfel, te pregătesti şi în mintea ta îţi alegi cele mai frumoase cuvinte, eşti gata de întâlnire, nerăbdător, pregătit şi dornic să-i împlineşti orice dorinţă ar avea. Ajungi la ea, tocmai se trezise, o saluţi respectos, o întrebi dacă e bine, ea iţi răspunde… se uită la ceas… ,,uffff e cam târziu!” Merge repede la baie… îşi face toaleta… iese repede se duce în dormitor… aranjează puţin pe acolo… trece în fugă şi pe la bucătărie… totul repede, repede. Vine la tine gata de plecare şi îţi zice: ,,scuză-mă, e cam târziu şi mă grăbesc foarte tare… trebuie să plec dar te rog să vi diseară, aşa vom avea mai mult timp vom petrece toată seara împreună”. Şi în grabă mare pleacă. Rămâi trist, dezamăgit de această situaţie, miile de cuvinte frumoase ce vroiai să i le spui, rămân nespuse, şi parcă nu înţelegi: de ce aşa? Mai speri că poate diseară vei putea să petreci puţin timp împreună cu ea. Vine seara… ai ajuns la timp… e şi ea acasă. O saluţi respectos… întrebi daca e bine…, îţi spune că da, deşi a avut o zi grea…, că toată ziua s-a gândit numai la tine… şi că abia asteaptă ziua unirii destinelor. Între timp ea porneşte televizorul… începe emisiunea ei preferată şi… se aşterne o tăcere între voi… doar televizorul rupe tacerea. După câteva minute adoarme. Te hotărăşti să pleci, trezită din somn, te conduce până la uşă. Din nou îşi cere scuze… te invită a doua zi dimineaţa. Istoria se repetă şi a doua zi, apoi timp de o lună… un an… Întrebarea este: Când ai dori să te căsătoreşti cu o aşa persoană????? Sunt sigur că niciodată. Dureros, dar acea persoana este pe punctul ca să piarda totul pentru… „nimic”. Tu cu cine te asemeni ???? Punând tabloul acesta în planul relaţional-spiritual dintre om şi Isus, crezi tu că El îşi doreşte o asemenea mireasă?

Iubitul meu prieten, cu ce a ramas cerul dator ca să traiasca dezamăgirea aceasta? El care te-a săpat pe palmele Sale şi care ţi-a umplut viaţa de fericire.

9Te-am scăldat în apă, te-am spălat de sângele de pe tine, şi te-am uns cu untdelemn.

10Ţi-am dat haine cusute cu fir, şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in subţire, şi te-am îmbrăcat în mătase.

11Te-am împodobit cu scule scumpe, ţi-am pus brăţări la mână, şi o salbă la gât;

12ţi-am pus o verigă în nas, cercei în urechi, şi o cunună minunată pe cap.

13Astfel, ai fost împodobită cu aur şi cu argint, şi ai fost îmbrăcată cu in subţire, cu mătase şi cusături cu fir. Ai mâncat floarea făinii, miere şi untdelemn. Erai de o frumuseţe desăvârşită, ba ajunsesei chiar împărăteasă.

14Ţi s-a dus vestea printre neamuri, pentru frumuseţea ta; căci era desăvârşită de tot, datorită strălucirii cu care te împodobisem, zice Domnul, Dumnezeu” ( Ezechiel 16,9-14 ).

Iubitul meu prieten, pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul Tău!

Dacă pentru cei din jurul tău nu poti face nimic, măcar SCAPĂ-ŢI VIAŢA!

Dumnezeu să te umple de pace şi fericirea mântuirii să fie în inima ta… să poti şi tu să zici: DA TATĂ VINO CURÂND! VINO DOAMNE ISUSE!

Amin

Tânăr şi neliniştit…

Autor: FLORIN ORODAN (un eseu inspirat despre frământări, căutări şi adevăratul sens al vieţii. Merită citit! Lectură plăcută!) Care este scopul vieții? Cum și unde poate fi găsită fericirea? Nu-i așa că aceste întrebări nu…

7 ani

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *