Sunt păcătos şi sunt mândru de asta!

Există o zicală veche ce rosteşte un adevăr într-un continuu update: „Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul”. La ce face referire zicala e lesne de înţeles iar morala e evidentă: dacă tot eşti cu prostia sub căciulă, măcar nu-i face reclamă.

Zicala mai sus amintită, mi-a venit în minte după ce am citit un articol de pe site-ul semneletimpului.ro cu titlul: Panourile cu copilul gay – o controversă de Paște.

Dacă aţi citit şi voi articolul respectiv sau dacă ştiţi deja despre ce este vorba, probabil că aţi simţit la fel ca mine nu doar faptul că trăim într-o lume tot mai dementă şi deviantă ci alarmant este că ne şi mândrim cu devierile noastre. În homosexuali nu vreau să împroşc cu noroi, sunt destui de mânjiţi ei în faţa Celui Sfânt, dar, ca să fiu sincer, mi-e scârbă de ei, şi asta nu pentru că sunt păcătoşi ci pentru că insistă să-şi afişeze murdăriile public, încercând să ne convingă faptul că miroase bine. Altfel cum explici o declaraţie ca asta: „Am organizat această campanie socială de educare pentru a contribui la schimbarea sau corectarea anumitor poziții negative despre orientarea sexuală, homosexualitate și persoanele ce aparțin minorităților sexuale, explică Cristian Branea, manager proiect in cadrul organizației PSI Romania.” Aţi citit cu atenţie nu? Campanie de educare... Corectarea anumitor poziţii negative… Deci până la urmă heterosexualii trebuie educaţi şi corectaţi, nu?

Aplicând zicala de la început în contextul articolului şi a starii de fapt, aş interveni cu o modificare, şi anume: „Păcătosul nu e păcătos destul dacă nu e şi fudul”. Scriitorul şi apologetul creştin A.W. Tozer a făcut odată o afirmaţie legată de America: „America merge râzând spre iad!”. Consider că afirmaţia lui se poate aplica întregii lumii, lumea merge râzând spre iad, şi din cauza hohotelor, ea nu aude disperarea de acolo. „După ce am păcătuit cum am păcătuit, am adăugat păcatului nostru mândria de a păcătui. Lumea şi-a pierdut puterea de a roşi din cauza depravării ei”, afirmă cu durere Leonard Ravenhill.

Partizanii drapelului multicolor se pare că au uitat sau nu ştiu de soarta celor din Sodoma care au fost ucişi de mânia lui Dumnezeu care n-a mai suportat inversiunile şi perversiunile lor sexuale. Dumnezeu nu se schimbă, principiul moralităţii este valabil încă iar faptul că nu a coborât foc din cer la marşurile lor şi pe panourile expuse arată că „Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului, ci să se pocăiască şi să trăiască”. Cine abuzează de harul lui Dumnezeu se autocondamnă la moarte veşnică şi după cum stau lucurile în lumea noastră se pare că Dumnezeu S-a cam săturat să ne privească murdăriile; încet dar sigur, judecăţile Lui sunt tot mai evidente iar cine nu-şi schimbă viaţa, va pieri.

Odă bucuriei (II)

Bucuria nu este o opțiune atașată vieții ci componentă vitală, mai mult, bucuria este o poruncă divină: „Bucurați-vă întotdeauna! (1Tes.5:16). Astfel că a refuza să te bucuri sau a încerca să-ți fabrici o bucurie artificială înseamnă…

9 luni

Odă bucuriei

Spre o filozofie și teologie a bucuriei Bucuria este fundamentală pentru existența și bunăstarea noastră ca și oameni. Și pentru că este o valoare capitală a umanității nu este de mirare că hoții și călăii…

9 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *