Tu, cu cine votezi ?

Marea febră a alegerilor încă nu a trecut. Unii sunt bucuroşi, neregretând nici un strop din sudoarea care i-a cuprins de când a trecut această febră electorală. Banii, mulţi, ce s-au cheltuit şi-au atins sau nu prea, scopul campaniei. Alţii în schimb, încă mai transpiră pentru turul doi. Şi mai sunt unii care deşi s-au înfierbântat în campanie, au lăsat reci pe cei mai mulţi alegători.

Retrospectiv privind, a fost o campanie cu bune şi multe rele. Relele au fost parcă mai multe ca în anii trecuţi, şi de multe ce sunt nu voi insista amintind întrega listă. E de ajuns să ne reamintim, fără plăcere, injuriile la adresa opozanţilor, calomniile, bărfele sau dezgroparea gunoaielor, minciunile, etc. Şi când te gândeşti că toate astea au avut loc într-un popor creştin! Încă o dată am dat dovadă că mulţi dintre noi nu avem nimic de-a face cu valorile creştinismului şi a Celui ce l-a creat.

Cea mai rea parte în această campanie, nu este partea rea a ei, cu cele mai sus amintite, ci partea „bună”, sau mai corect spus, acel iz de bine. Partea bună, cu relele ei, este aceea în care numele lui Dumnezeu a fost invocat ca o pecete a strategiei politice şi administrative a fiecărui candidat. „Aşa să îmi ajute Dumnezeu!” a fost doar una dintre des auzitele apelativele la divinitate rostite la sfârşitul discursului electoral.

Nimic greşit, am putea spune la repezeală. Şi n-ar fi dacă nu am avea experienţa anilor care confirmă că unii dintre aceşti credincioşi la microunde, după ce vor ajunge unde au vrut, vor uita şi nici nu vor vrea să-şi mai aducă aminte de El şi de ceea ce I-au promis Lui şi nouă, până peste patru ani când vor folosi aceeaşi strategie făţarnică. Ori asta înseamnă aţi bate joc de divinitate şi de oameni însă „Dumnezeu nu se lasă batjocorit, şi ceea ce seamănă omul aceea va şi secera”, după cum spune şi Scriptura (Galateni 6,7).

Tot experienţa anilor trecuţi ne-a învăţat că aproape nici unul dintre cei aleşi nu vor putea respecta promisiunile făcute; fie că nu au cum, fie că nu vor avea de gând. Promisiunile rămân utopii, aşteptările devin stil de viaţă şi lucrurile nu se vor schimba prea mult în bine. De aceea mă întreb: Oare e cineva care îşi respectă promisiunile faţă de mine, faţă de noi? E cineva care să ne vrea binele cu adevărat şi să se ţină de cuvânt?

La aceste întrebări, o carte, Scriptura, îmi vorbeşte despre un asemenea om, Iisus. El nu se schimbă iar cuvintele lui sunt „Da” şi „Amin”, şi singurul Lui interes este acela de a mă duce în Paradis.

În aceste context vreau să vă propun o altfel de campanie electorală, avându-L în frunte pe Iisus Hristos iar ca şi consilieri, apostolii. Iisus are o altă filosofie de viaţă pentru noi. Cel mai important pentru El nu este de a petici lumea rea cu câte un bine, deşi face şi asta, ci în mod special de a reface chipul lui Dumnezeu în fiecare dintre noi, ca după aceea să refacă pământul, iar pe cei refăcuţi să-i facă moştenitori ai lui. Astea nu-s poveşti şi nici utopii, sunt realităţi ce stau să se desfăşoare.

Agenda şi strategia de lucru o găsim în Exod 20, şi îndeamnă pe fiecare să o respecte. Caracterul lui Dumnezeu este revelat în acest capitol, fiecare dintre cele Zece Porunci, oferind omului voia explicită al Atotputernicului. Apoi vă invit să mergem în Noul Testament, la Predica de pe Munte (Matei 5,6,7). Acolo găsim adevărate reţete ale fericirii, ale adevăratei împliniri, ale desăvârşirii, etc.

În această campanie oamenii sunt invitaţi să încerce altfel de sentimente sau trăiri. Descoprim că fericiţi şi binecuvântaţi sunt nu acei aroganţi şi tupeişti ci acei „săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor.” Fericiţi sunt aceia care plâng răul, nu cei care calomniază şi apasă pe cei de lângă ei. Nu cei însetaţi după putere şi flămânzi după bani şi alte lucruri materiale, vor fi săturaţi, ci acei care flămânzesc şi însetează după neprihănire. Nu cei trufaşi şi mândri, ci cei blânzi sunt fericiţi că la urmă, lor le revine stăpânirea pământului cel nou. Cei milostivi vor fi binecuvântaţi şi vor avea parte de milă, nu filantropii de ocazie şi oportuniştii tributari unor interese egocentrice. Iar cei cu inima curată, cei care nu s-au compromis şi nu s-au lăsat corupţi şi mânjiţi vor vedea pe Dumnezeu. Iar pentru cei ce deja şi.au pătat viaţa cu fapte de acest gen, Dumnezeu îi poate curăţa. Fiii lui Dumnezeu sunt aceia care aduc pacea în lume, cât despre exponenţii urii, dezbinării, calomniilor, nu pot fi decât fiii domnului întunericului.

În planul lui Iisus mai găsim că duşmanii trebuie iubiţi, semenii iertaţi, mai marii respectaţi, cei care nu te iubesc, binecuvântaţi. Vă place „politica” lui Dumnezeu ? Subscrieţi la ea? Luaţi Sfânta Scriptură, şi veţi găsi în ea multe şi felurite promisiuni ale lui Dumnezeu, gata să fie împlnite în viaţa noastră. Comparând promisiunile lui Dumnezeu cu ale omului nu poţi să nu observi giganta deosebire. În timp ce omul îşi promite o viaţă mai bună pe un pământ stricat, ceea ce e o mare minciună; Dumnezeu îţi promite că pe acest pământ viaţa alături de El este mai uşor de îndurat, iar viaţa eternă e ca un premiu deja câştigat.

În curând campania electorală se va termina, ca apoi, ceva mai încolo, să înceapă altele, dar votarea nu se termină aici. Ea continuă şi când ultimul om va fi ales în funcţie. Chiar dacă ai dat toate voturile tale, un vot ţi se cere în orice zi, votul pentru Iisus. Pe Iisus, te-ai decis să-L alegi ca şi conducător al vieţii tale ? Te-ai gândit să-L faci modelul tău de existenţă ?  Nu uita: El alege în fiecare zi viaţa pentru tine, cum Îi mulţumeşti? Eu am hotărât să-I dau votul lui Isus chiar acum, eu vreau să votez zilnic pentru El, dar tu…, tu cu cine votezi?