Cumpăr, deci exist!

12 Cei din Tars făceau negoţ cu tine, cu tot felul de mărfuri pe care le aveai din belşug. Veneau la târgul tău cu argint, cu fier, cu cositor şi cu plumb.

13 Iavanul, Tubalul şi Meşecul făceau negoţ cu tine; dădeau robi şi unelte de aramă în schimbul mărfurilor tale.

14 Cei din casa Togarmei aduceau la târgul tău cai, călăreţi şi catâri.

15 Cei din Dedan făceau negoţ cu tine; negoţul multor ostroave trecea prin mâinile tale; îţi aduceau ca bir coarne de fildeş şi de abanos.

16 Siria făcea negoţ cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine; ei veneau la târgul tău cu smarald, purpură, şi materii pestriţe cu in subţire, mărgean şi agat.

17 Iuda şi ţara lui Israel făceau negoţ cu tine; îţi dădeau grâu de Minit, turte, miere, untdelemn şi leac alinător, în schimbul mărfurilor tale.

18 Damascul făcea negoţ cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine, cu tot felul de mărfuri, pe care le aveai din belşug; îţi dădea vin din Helbon şi lână albă.

19 Vedanul şi Iavanul, de la Uzal, veneau la târgul tău; fier lucrat, casie şi trestie mirositoare, erau schimbate cu tine.

20 Dedanul făcea negoţ cu tine cu învelitori de pus pe cal.

21 Arabia şi toţi voievozii Chedarului erau negustorii tăi, şi-ţi aduceau miei, berbeci şi ţapi.

22 Negustorii din Seba şi din Raema făceau negoţ cu tine; îţi plăteau cu cele mai bune miresme, cu pietre scumpe şi aur, mărfurile tale.

23 Haranul, Canehul şi Edenul, negustorii din Seba, din Asiria, din Chilmad, făceau negoţ cu tine;

24 făceau negoţ cu tine de haine scumpe, de mantale de purpură albastră şi cusături la gherghef, de covoare scumpe puse în lăzi de funii, sucite şi bine împletite, aduse la târgul tău.

25 Corăbiile din Tars îţi aduceau mărfurile pe mare; erai în culmea bogăţiei şi slavei, în inima mărilor! – (Ezechiel 27, 12-25).

Omul gol în interior încearcă umplerea golului prin lucruri exterioare. Tirul era un fel de Paris sau Milano modern, unde oamenii bogaţi ai vremii veneau la cumpărături. Astfel vedem că boala shopping-ului nu este una modernă, ci din antichitate. Din vremuri străvechi oamenii au fost virusaţi cu boala cheltuitului abundent şi inutil pe lucruri inutile. Ceea ce se vindea şi ceea ce se cumpăra atunci şi acolo se aseamănă izbitor cu ceea ce se cumpără şi se vinde azi, lucruri şi obiecte care nu slujesc, de multe ori, la nimic altceva decât la adorarea EGO-ului. În viaţă, cel mai mult cheltuim pe lucruri care nu ne sunt neapărat de folos şi de care nu ne prea folosim. Sacrificăm astfel utilul în favoarea plăcutului. Acţionăm de prea multe ori sub imperiul sentimentului care suprimă sediul raţiunii. Ajungem astfel să credem că dacă nu avem, nu suntem, iar sloganul: „Cumpăr, deci exist!” devine pe nesimţite principiu de viaţă. Iar mai târziu, plictisit de ceea ce am, voi dori ceea ce are altul, pentru că niciodată nu voi fi pe deplin mulţumit şi împlinit cu nimicurile care le adun pe lângă mine.

Tragedia este că cei bolnavi de sindromul perisabilului, vor avea mari probleme în distingerea adevăratelor valori de cele false. „Iavanul, Tubalul şi Meşecul făceau negoţ cu tine; dădeau robi şi unelte de aramă în schimbul mărfurilor tale” (Ezechiel 27,13). În goana după a avea uităm cine suntem şi ce valoare avem ca oameni. A vinde un om pentru argint, aur, pietre scumpe sau purpură, materiale scumpe, parfumuri, denotă o decădere deplorabilă a rasei umane. Când consideri viaţa unui om mai puţin valoroasă decât un moft al tău, eşti demn de milă, ba mai mult, eşti dezgustător, un urât mirositor şi un hidos. Pentru că acest schimb nefast dovedeşte în primul rând că ai devenit robul avuţiilor şi plăcerilor tale de o clipă.

Din păcate acest schimb, om pentru lucruri, continuă să fie prezent şi în societatea noastră chiar şi în bisericile noastre. Să ne gândim doar la acei părinţi care au plecat şi pleacă în ţări străine, uitând să mai vină, să câştige, lăsând acasă copiii cu ochii plini de lacrimi şi sufletul stors de dor. Din experienţă de părinte pot spune că mai bună e o coajă de pâine împărţită cu drag cu soţia şi copilul meu decât trudirea în ţara îndepărtată pentru un cozonac. E mult mai dulce somnul cu cei dragi în braţe pe un pat de paie decât singur pe a saltea relaxa. Sau părinţii care acasă fiind, muncesc atât de mult încât nu mai au timp de familie. Nu este asta un negoţ în care schimbăm omul cu lucrurile?

„Iuda şi ţara lui Israel făceau negoţ cu tine; îţi dădeau grâu de Minit, turte, miere, untdelemn şi leac alinător, în schimbul mărfurilor tale” (Ezechiel 27,17).

O altă consecinţă a sindromului shopping este luarea de la gură şi punerea pe(ntru) trup. Asta înseamnă că schimbi hrana pentru îmbrăcăminte, mofturi, inutilităţi; doar pentru a fi ca ceilalţi sau a te simţi bine. Nici asemenea cazuri nu sunt rare şi sunt prezente mai ales la clasa socială de mijloc spre cea periferică. Dacă pentru cei bogaţi, care dau o fugă până la Milano sau Paris pentru o pereche de şlapi de firmă, omul este mai puţin valoros decât marfa, pentru cei mai săraci care ar dori să aibă dar nu prea pot, hrana poate deveni mai puţin importantă decât DIGI TV sau BOOM Satelit. A mânca mai puţină pâine şi a o da cu raţia la copii doar pentru a te uita mai mult la OTV, Taraf Tv şi alte posturi de zgomot şi voie nebună, este o situaţie la fel de josnică şi deplorabilă ca prima, doar că la un nivel social redus. La micile magazine de lângă mine sunt caiete întregi în care sunt trecuţi oameni care iau pe cont, (că bani nu prea au) te miri ce produse şi mărfuri. Se luptă cu foamea dar îşi potolesc setea cu noua megasticlă de bere Bucegi (nu-i fac reclamă, dimpotrivă). Vând ouăle de la găini pentru a putea cumpăra o ţuică. Trudesc un an întreg la munca grea a câmpului ca în toamnă, după ce şi-au vândut bucatele să-şi cumpere cine ştie ce fleacuri.

(Notă: Pentru a fi onest cu textul de mai sus, trebuie să precizez că doar abordarea spirituală a lui ne permite să facem acest tip de comentarii, care cred că nu sunt o abatere de la spiritul Bibliei.)

În loc de concluzie pentru toţi iubitorii de shopping (cumpărături) şi pentru cei care vor mai fi, citiţi următoarele:

„De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mânca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. Luaţi aminte, şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi… Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape” (Isaia 55,2.3.6).

„Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.

Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!

Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3,17-20).

Cumpărături alese !