Untdelemn, Sare şi Parfum
1. Când va aduce cineva Domnului un dar ca jertfă de mâncare, darul lui să fie din floarea făinii: să toarne untdelemn peste ea şi să adauge şi tămâie.
11. Niciunul din darurile pe care le veţi aduce ca jertfă de mâncare înaintea Domnului, să nu fie făcut cu aluat; căci nu trebuie să ardeţi nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului.
13. Toate darurile tale de mâncare să le sărezi cu sare; să nu laşi să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea, care este semnul legământului Dumnezeului tău; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare. (Leviticul 2).
Jertfele de mâncare erau de asemenea daruri de bunăvoie, însă ceea ce trebuie precizat este faptul că ele trebuiau aduse împreună cu arderea de tot (Numeri 15,1-6).
Dar de ce trebuiau aduse cu elementele cerute? Mesajul pe care Dumnezeu a vrut să-l imprime în mintea copiilor lui Israel era legat de elementele din care era compusă jertfa de mâncare.
Untdelemnul este semnul punerii deoparte pentru Dumnezeu, iar jertfa de mâncare adusă cu untdelemn semnifica celebrarea bucuriei prezenţei lui Dumnezeu, celebrarea legământului cu El. Era ca şi cum evreul ar spune: „atât de drag îmi este Dumnezeu, atât de împlinit şi fericit sunt că m-a chemat şi m-a păstrat în legământ, încât vreau să-i pun deoparte tot ce e mai bun din tot ce am!”
Sarea, era semnul legământului cu Dumnezeu. Asta trebuie să le amintească ce favoare au primit să poată fi în relaţie personală cu Dumnezeu. Era un fel de a spune: „nu uita că eşti în legământ.” Sarea era o piedică în calea uitării atât a promisiunilor lui Dumnezeu, cât şi a promisiunilor lor.
Tămâia este menţionată în Biblie ca simbol al rugăciunilor poporului lui Dumnezeu (Apoc. 8,1-4). De aceea nu la întâmplare era aşezat altarul tămâierii în faţa chivotului separat doar prin perdeaua dinăuntru. Rugăciunea umilă şi sinceră a fost este şi va fi întotdeuna de un miros plăcut Domnului. Precum tămâia, rugăciunea răspândeşte parfum peste tot, de mirosul ei beneficiind atât Dumnezeu, dar mai ales cel care se roagă. Rugăciunea ne face să mirosim bine.
Jertfele de mâncare nu trebuia să conţină aluat şi miere care contribuiau la dospire; dospirea fiind simbolul păcatului. Aluatul ar fi făcut ca darul de mâncare să arate mult mai bine, iar mierea ar fi adus un gust bun, dar nu asta era ceea ce conta. Estetica darului nu are nici o valoare fără esenţa lui, şi până la urmă nu noi suntem aceia care hotărâm ce este frumos. Frumos nu este ceea ce ne place nouă, ci ceea ce Îi place Lui. Şi mai trebuie să ţinem minte că nu tot ce este şi bun(gustos), este şi bine.
Concluzii:
- Nu uita să pui şi azi deoparte timp şi bunuri pentru Dumnezeu!
- Nu uita de legământul prin botez cu Dumnezeu, iar dacă nu l-ai făcut încă, grăbeşte-te cu chibzuinţă! Să nu uiţi sarea!
- Ceea ce conţine darul tău pentru Dumnezeu este mai important decât ambalajul!
- Rugăciunea ne face să mirosim bine, te-ai parfumat azi?