Diavolul… ca la el acasă !?
„…Vai de voi pământ şi mare, pentru că diavolul a coborât la voi cuprins de o mare furie, fiindcă ştie că are puţină vreme” (Apocalipsa 12,12b).
Cred ca dacă noi, creştinii am avea atâta iubire faţă de Dumnezeu câtă ură are diavolul faţă de El, creştinismul ar fi cât se poate de atractibil, de relevant. Dacă am fi atât de persistenţi în iubire cât este Satana în ură, am putea trăi cu adevărat. Pentru că viaţa se defineşte prin iubire iar moartea prin ură. Cine-şi permite să urască se înscrie în lista sinucigaşilor, şi înainte ca să-şi dea seama sfârşeşte prina fi un schelet ambulant, urât mirositor. Scriu aceste rânduri pentru a împărtăşi o parte din durerile inimii mele, o parte din frustrările ei, o parte din idealurile ei. Scriu pentru că sunt trist, tot mai trist deoarece diavolul se simte tot mai acasă aici cu noi. Îl deranjăm prea puţin cu viaţa noastră, începe să-i placă tot mai mult cu noi. E turbat atunci când facem proiecte de evanghelizare, atunci când vrem să vorbim oamenilor despre Isus şi despre Cer. Se mai potoleşte însă atunci când vede că o facem de multe ori doar de dragul de a face. De cele mai multe ori, doar o dată pe an reuşim să ni-l facem duşman, iarna, la evanghelizări, apoi luăm concediu iar el trece la treabă. Si are treabă cu cei care au fost la biserică şi au auzit Cuvântul, convingându-i pe cei mai mulţi că mai încolo trebuie să se pocăiască, sau pe alţii că nu trebuie să se pocăiască deloc. Că le sunt suficiente acatistele, canoanele, icoanele, crucile şi sfintele moaşte. Şi bineînţeles că mai are treabă şi noi, cei care am invitat oamenii la biserică. Se va îngriji să nu trăim aproape nimic din ceea ce am predicat. Va lupta să avem dispute în biserici, duşmanii între fraţi, ochii roşii de ură în loc de ochii roşii de plâns pentru starea noastră şi a lumii. Iar de unii se va folosi în mod special, cu acordul lor, să dărâme tot ce am zidit la evanghelizări. O viaţă trăită frumos din partea noastră, îl va scoate pe diavol din minţii, o biserică în care dragostea să fie ca la ea acasă, îl va face pe diavol să urle mânios, ca un lup turbat. O comunitate ce evanghelizează prin trăire 365 de zile pe an, 24 de ore din 24, pune imperiul îngerilor căzuţi pe jar. Atunci când nu vom mai şoma şi dormi pe noi, Satana va pierde teren, va fi bătut în propria casă, şi mai mult, nu se va mai simţi confortabil în inima noastră. E timpul ca să demolăm casa de vacanţă şi odihnă a diavolului din inima noastră. Nu e o lucrare uşoară dar trebuie făcută dacă vrem să vedem Casa de Sus. Iadul demonilor poate începe cu evacuarea lor din vieţile noastre, şi singura căldură de care să se bucure să fie aceea a flăcărilor şi nu cea a inimilor noastre.