Amnezie sau lipsă de recunoştinţă?
Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat care nu cunoscuse pe Iosif (Exod 1,8).
Amnezia (pierdere totala sau partiala a capacitatii de memorizare a informatiei si/sau de reamintire a informatiei inmagazinate) este o boală mintală ce se poate trata prin diferite tratamente specifice. Nerecunoştinţa, însă, este o boală spirituală generată de mândrie şi egoism de care greu se vindecă cineva, deşi tratament există cu 100% şanse de vindecare. „Nerecunoştinţa este copilul legitim al binefacerii”, spunea Mihail Sadoveanu, eu aş spune că este copilul malformat al binefacerii. „Recunostinta”, spune un proverb, „îmbraca trei forme: un sentiment din adâncul inimii, o expresie de mulţumire şi un dar intors.” Aceasta este exact ce nu a făcut noul Faraon pentru urmaşii celui care prin înţelepciune divină i-a salvat naţiunea de la o mare foamete. Dacă istoria nu îţi slujeşte ca mod de corectare a prezentului, aceasta îţi va umbri sau chiar periclita viitorul, fapt dovedit în viaţa lui Faraon.
Înţelegem mai bine acum de ce se ruga David cu atâta inimă: „Binecuvântă, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” Recunoştinţa trebuie să fie refrenul armonios al inimii faţă de Dumnezeul nostru ce atât de mult ne iubeşte. Cei care neglijează binecuvântarea şi lauda Celui Sfânt, vor fi privaţi de binecuvântare rostită de Dumnezeu celor ce le vor fi permis să intre în bucuria veşnică. Avem obligaţia de a uita toate relele ce ni se fac dar de a păstra o amintire vie a binelui şi binecuvântărilor primite din partea oamenilor şi în special din partea lui Dumnezeu.