Apusul "Micului soare"

4. După aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila.
5. Domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi i-au zis: „Înduplecă-l şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint.”
6. Dalila a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit.”
7. Samson i-a zis: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.”
8. Domnitorii filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă. Şi ea l-a legat cu funiile acestea.
9. Iar nişte oameni stăteau la pândă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el a rupt funiile, cum se rupe o aţă de câlţi când se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea.
10. Dalila a zis lui Samson: „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat.”
11. El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.”
12. Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Iar nişte oameni stăteau la pândă într-o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă.
13. Dalila a zis lui Samson: „Până acum ţi-ai bătut joc de mine şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat.” El i-a zis: „N-ai decât să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţesăturii.”
14. Şi ea le-a pironit cu un cui de lemn în pământ. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a smuls cuiul de lemn din pământ cu urzeală cu tot.
15. Ea i-a zis: „Cum poţi spune: „Te iubesc!”, când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.”
16. Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte,
17. şi-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.”
18. Dalila, văzând că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui.” Şi domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi au adus argintul în mâini.
19. Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi, chemând un om, a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea.

Titlul pericopei capitolului 16, din Biblia pe care o citesc, este Eşecul lui Samson. Sună atât de trist însă e atât de adevărat. Privită din punct de vedere firesc viaţa lui Samson(soare mic) pare de invidiat. E ceea ce mulţi dintre tinerii şi nu foarte tinerii de azi, şi-ar dori. Un trup armonios, bine clădit, o putere de invidiat, favoritul numărul 1 al fetelor rujate, vopsite, jumate despuiate şi majoritar siliconate. Campion mondial la lupte, şi ridicat porţi de cetăţi. Tânărul cu cea mai de renume gaşcă, deşi nu Samson avea nevoie de gaşcă, ci gaşca de el. Cu Samson te simţeai bine, era de treabă, cum se mai spune. Era tipul de care nu se lega nimeni, dacă vroia să aibă o zi bună, era distractiv şi…nefericit; dar asta o ştia numai Samson. În ce priveşte plăcerea personală necenzurată, Samson a urcat pe culmile succesului, dar în ce priveşte plăcerea autentică, aceea de a fi pe placul Domnulu, Samson s-a scăldat adesea în cea mai noroioasă groapă.

Samson a fost proiectat de Dumnezeu, ca să fie un om al succesului deplin, dar şi diavolul avea proiectul lui vizavi de Samson, un proiect al eşecului deplin. E tragic faptul că Samson a ales să fie cobaiul divolului.

Eşecul lui Samson a fost rezultatul mai multor alegeri greşite, sau altfel spus, prin alegerile sale greşite, Samson şi-a zidit propriul monument al eşecului, deşi nu prea a avut habar de aceasta.

Dacă fata din Timna a constituit debutul oficial din şirul problemelor din viaţa lui Samson, fata din Sorec, a constituit finalul  ruşinos al vieţii lui. Telenovela păcatul începe întotdeauna cu o îndrăgostire nepotrivită şi se termină cu o dezamăgire soră cu tragedia. Samson a fost un „veşnic” îndrăgostit, doar că şi-a ales greşit iubirile, a iubit exact ceea ce trebuia să nu fie iubit nicidecum.  Samson ar putea bate recordul în ce priveşte îndrăgostirea de lucrurile sau persoanele care te conduc la un eşec sigur. Cel mai trădat în dragoste a fost Samson. La Samson, bătăile inimii au fost mai rapide decât legăturile cu cerul, de aceea a şi murit de „inimă rănită”.

Între fata din Timna şi fata din Sorec, există nişte similitudini extraordinare: ambele sunt abordate de mai marii cetăţii şi determinate să afle un răspuns. Ambele se linguşesc, cicălesc şi se smiorcăie pe lângă Samson pentru a-l face să le dea răspunsul. Ambele dovedesc perfidie, invocând lipsa dragostei din partea lui Samson. Ambele ţin mai mult la viaţa lor decât la viaţa lui. Amble îl trădează ruşinos, neţinând seama de consecinţe. Acestea arată că nu păcatul este partenerul de vis al vieţii noastre ci neprihănirea, nu diavolul ci Isus Hristos.

Samson s-a îndrăgostit de Dalila, însă Dalilei i-au fost mai dragi banii. În faţa Dalilei, valoarea lui Samson se ridica la 5500 de siclii de argint, echivalentul a 1155 dolari dacă siclul avea o valoare minimă de 21 cenţi, sau 2310 dolari dacă siclul avea valoarea maxima de 42 cenţi. Sau altfel exprimat, cei 5.500 de sicli plătiţi Dalilei ar fi echivalentul preţului a 275 de sclavi, la preţul plătit pentru Iosif (Geneza 37,28) – SDABC. O sumă enormă la vremea aceea care arată cât de mare era dorinţa filistenilor de a-l prinde.

Când a fost întrebat despre secretul puterii, răspunsul lui Samson a fost cât se poate de eronat. Secretul puterii era Dumnezeu, sediul puterii era la El. Răspunsul lui Samson a vizat semnul puterii, adică părul. Un alt lucru interesat în răspunsul dat Dalilei e si faptul că dintre toate semnele puterii, Samson vorbeşte doar despre unul. De ce nu vorbeşte şi despre interdicţia de a se atinge de rodul viţei, de a se atinge de vreun cadavru, sau despre interdicţia de a te încurca cu o femeie străină, despre cerinţa lui Dumnezeu  de a fi un om intergru? De ce nu vorbeşte nimic despre astea? Oare nu din cauză că nu mai avea nici unul dintre aceste semne?  Dintre toate semnele puterii şi punerii lui de o parte pentru Dumnezeu, i-a mai rămas doar părul, atribuindu-i acestuia valenţe nepotrivite. Când ultimul semn al legământului lui cu Dumnezeu a fost dat la o parte, Solomon s-a deconectat total de la sursa divină.

Atunci când alegem să păcătuim, prea puţin ne gândim la consecinţa păcatului cât la plăcerea lui. Cât încă păcatul mai locuieşte în inima noastră, cheltuielile de întreţinere le plătim noi, iar păcatul nu are niciodată tarife tip low cost (costuri mici).