Dezamăgiți de Dumnezeu ?

19. Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau, când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.”

23. De când m-am dus la faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n-ai izbăvit pe poporul Tău.” (Exod 5)

Există o întrebare cel puțin, care nu pot să nu o pun: A avut Dumnezeu vreo vină în dezamăgirea aceasta? Fără a face pe avocatul Domnului, pentru că El nu are nevoie, pot spune că dezamăgirea poporului, inclusiv al lui Moise, este un efect al neatenției cu care tratezi un mesaj divin. Citind cu atenție istoria eliberării, am descoperit că Dumnezeu a fost onest atât cu Moise cât și cu poporul. Iată discuția pe care  a avut-o Dumnezeu cu Moise:

16. Du-te, strânge pe bătrânii lui Israel şi spune-le: „Mi S-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis: „V-am văzut şi am văzut ce vi se face în Egipt,

17. şi am zis: „Vă voi scoate din suferinţa Egiptului şi vă voi duce în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor, într-o ţară unde curge lapte şi miere.”

18. Ei vor asculta de glasul tău; şi te vei duce, tu şi bătrânii lui Israel, la împăratul Egiptului şi îi veţi spune: „Domnul Dumnezeul evreilor S-a întâlnit cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustiu, ca să aducem jertfe Domnului Dumnezeului nostru.”

19. Ştiu că împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecaţi decât silit de o mână puternică.

20. Eu Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi.” (sublinierea îmi aparține)

Un desfășurător al evenimentelor descrise de Dumnezeu ar fi arătat cam așa:

1. Adunarea bătrânilor
2. Transmiterea mesajului divin
3. Confirmarea că bătrânii poporului te susțin
4. Abordarea lui Faraon, împreună cu bătrânii și Aron
5. Faraon va refuza cerere de plecare și se va opune vehement
6. Dumnezeu va trimite judecăți asupra Egiptului
7. Faraon va capitula într-un final, iar poporul va fi liber

Se vede clar că poporul a ascultat mesajul selectiv, neglijând punctul 5 din planul lui Dumnezeu, care le atrăgea atenția că libertatea va veni cu un pret și că se va da o luptă aprigă pentru obținere ei însă aveau asigurată eliberarea. Când Faraon i-a refuzat, atât poporul cât și Moise ar fi trebuit să vadă în asta o dovadă că ceea ce a spus Dumnezeu este adevărat – vor fi vremuri grele – însă ar fi trebuit să le ofere o dublă încredere în izbânda de la final – vor veni vremurile bune.

Istoria exodului israeliților oferă o mostră a exodului mântuiților din lumea această coruptă și păcătoasă, înspre Țara lui Dumnezeu. Acum 2000 de ani, când a plecat la Cer, Isus a promis că va reveni să elibereze în întregime pe omul căzut în colbul păcatului. Promisiunea Lui a dat viață și speranță, generație după generație, până în zilele noastre. De la plecarea Lui și de la promisiunea Lui, poporul Domnului navetează prin suferințe și necaz, prin deznădejde și moarte, prin batjocură și durere, exact ca evreii exodului. Întârzierea promisiunii începe să ucidă speranța multora, în timp ce credința devine pe zi ce trece o floare rară.

Suntem tot mai mulți împovărați sub griji, dureri, plăceri și păcate și alte sarcini lumești care ne înconvoaie tot mai mult coloana vertebrală morală. Speranța parcă ne face rău și nouă, ne îmbolnăvește de dor și aparent suntem tratați cu indiferență de Eliberator. ”Mai întârzie mult?” – se întreabă bătrânii. ”Mai vine?” – se întreabă părinții. ”Cine trebuie să vină?” – mirați întrabă și cei tineri. ”Nu mai vine nimeni după voi!” – răspunde zeflemist milenarul faraon.

Paradoxal istoria se repetă și la acest capitol iar pe zi ce trece vor fi tot mai puțini așteptători și se vor înmulți batjocoritorii. Eu tot mai cred că Domnul vine; mă uit în Cartea Sfântă și văd că El se ține de cuvântul dat. Ne-a zis să ne uităm după semnele date de El (Matei 24), să ne uităm la decadența accentuată a lumii (2Timotei 3), să ne uităm la înmulțirea batjocoritorilor (2Petru 3) și să înțelegem că vom trăi vremuri grele dar având gândul că ce a fost mult, deja a trecut. Satana, nu va renunța ușor la cei ce vor să-l părăsească, la cei ce vor să iasă din robia lui cu gând să ajungă în țara Eternă. Pe unii îi va împovăra cu ore de muncă peste măsură, pe alții îi va aduce în pragul disperării din cauza lipsei unui loc de muncă. Pe unii care se declară religioși îi va împovăra cu o religie a mântuirii prin fapte, în timp ce alții vor îmbrățișa o religie libertină. Pe o parte din oamenii îi va amăgii cu castele strălucitoare de nisip, în timp ce alții vor trăi prin șanțuri.

Hristos vine, ne spune ceasul și vremurile, ne spun astrele și bolnavul pământ. De aceea e loc doar de speranță, de pregătit și poate mâine vom fi deja veșnic eliberați și înspre Patria cerească, plecați.