Ehud – stângaci dar nu stângăcie
14. Şi copiii lui Israel au fost supuşi optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului.
15. Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, beniamitul, care nu se slujea de mâna dreaptă. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului.
16. Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins-o pe sub haine, în partea dreaptă.
17. A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras.
18. Când a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l aduseseră.
19. El însuşi s-a întors de la pietrăriile de lângă Ghilgal şi a zis: „Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.” Împăratul a zis: „Tăcere!” Şi toţi cei ce erau lângă el au ieşit afară.
20. Ehud a început vorba cu el pe când stătea singur în odaia lui de vară şi a zis: „Am un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru tine.” Eglon s-a sculat de pe scaun.
21. Atunci Ehud a întins mâna stângă, a scos sabia din partea dreaptă şi i-a împlântat-o în pântece.
22. Chiar şi mânerul a intrat după fier, şi grăsimea s-a strâns în jurul fierului; căci n-a putut scoate sabia din pântece, ci a lăsat-o în trup aşa cum o înfipsese.
23. Ehud a ieşit prin tindă, a închis uşile de la odaia de sus după el şi a tras zăvorul. (Judecători 3).
Ehud a fost omul care s-a slujit de mâna stângă ca să îndrepte lucrurile în poporul său. De aceea nu stângăcia noastră de a face binele, este problema, ci complacerea în strâmbătate. Nu contează câţi au râs de el în trecut că era stângaci, ci câţi l-au aclamat după ce a adus eliberarea în popor. Eşuăm în viaţă, nu din cauza defectului de formă, ci aceluia de fond. Nu atât de mult este trupul neputicios, cât voinţa leneşă. Robia poporului cât şi eliberarea acestuia prin Ehud vorbeşte atât de mult despre noi şi robia noastră, dar şi despre eliberarea nostră prin Isus.
Odată ce păcatul a pus stăpânire pe tine, urmează tributul lui. Iar diavolul nu ţine cont de criza ta ci de criza lui. Pentru că el, chiar e în criză. Zilele lui sunt numărate, iar timpul pentru a aduce oamenii departe de Dumnezeu este atât de scurt. Diavolul are ofertă doar până îşi atrage clineţii, iar oferta lui are iz de foc veşnic; păcat că cei mai mulţi îl confundă cu un parfum scump. Tributul plătit păcatului este inestimabil, pentru că diavolul mereu măreşte taxele. Astfel că dacă omul nu îşi vine în fire, va descoperi că a fost jefuit de toate valorile autentice precum: sănătate, tinereţe, putere, nobleţe, pace, capacităţi intelectuale, familie, prieteni adevăraţi, moralitate, Dumnezeu. Pentru a fi eliberat de sub puterea păcatului este nevoie de o acţiune ca a lui Ehud şi de o determinare pe măsură: „Acum ori niciodată!” Înarmaţi cu o sabie cu două tăişuri, Cuvântul lui Dumnezeu, Scriptura, să înfruntăm duşmanul cu vitejie. Să intrăm în locul unde se simte cel mai confortabil, inima noastră, şi să străpungem pe acela care ne domină, păcatul, împreună cu acela care l-a pus pe tron, egoismul nostru. Ca să biruieşti păcatul trebuie să-l ucizi pe acela care îl doreşte. Va fi mai uşor apoi să luptăm cu soldaţii păcatului, ispitele, iar bătăliile vor fi câştigate de Acela care merită să fie pe tronul vieţilor noastre, Isus. Va fi pace în viaţa noastră doar dacă Prinţul păcii va împărăţi în ea.