Întâlnire de gradul 0

În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul şi a vrut să-l omoare (Exod 4, 24).

După ce cu greu a fost convins de Dumnezeu să accepte rolul de lider al propriei naţiuni şi după ce cu greu şi-a convins soţia să-l urmeze, Moise are parte pe drumul de întoarcere, de o întâlnire de gradul 0 cu Atotputernicul care pare hotărât să pună capăt existenţei lui.

De ce? Ce anume a provocat mânia lui Dumnezeu?

Pentru a face puţină lumină asupra subiectului vă propun o întoarcere imaginară în timpul lui Moise şi vom asista la potenţiale scenarii din familia lui.

Când s-a născut primul copil Gherşom, Moise l-a circumcis a opta zi, întocmai după rânduielile date de Dumnezeu lui Avraam în Geneza 17, 9-14. Această ceremonie care îţi dădea dreptul de a intra în legământul lui Dumnezeu, e posibil să nu fi fost pe placul Seforei care l-ar fi socotit ca un act mutilant administrat unui copil nevinovat. Nefiind conştientă de implicaţiile majore ale circumciziunii şi aparent ignorantă la explicaţiile pe care Moise i le-ar fi dat, Sefora hotărăşte că dacă vor mai avea un copil de parte bărbătească, se va opune vehement acestui act sângeros şi pentru ea, inutil.

Se naşte şi cel de-al doilea copil, tot un băiat, pe nume Eliezer. Tensiunea planează în familia lui Moise şi probabil că atinge cote înalte în ziua a opta după naşterea copilului, când Sefora cu încăpăţânare refuză săvârşirea actului poruncit de Dumnezeu. Fiind o minoritate în disputa existentă şi singurul „doritor de sânge”, Moise renunţă la datorie pentru a pune capăt conflictului familial, uitând, poate, că astfel se pune rău cu Dumnezeu. E posibil ca Moise să fi sperat ca într-un viitor apropiat să o poată convinge pe Sefora de importanţa actului şi să îşi circumcidă fiul ulterior, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat.

Înainte de a porni spre Egipt, Dumnezeu îl asigură că cel care vroia să îi ia viaţa a murit şi că se poate întoarce în siguranţă, însă habar nu avea Moise că mai era Cineva care urmărea să îi  ia viaţa, era Însuşi Dumnezeu.

Întrebarea este de ce acum? De ce pe Moise să-l ucidă şi nu pe fiul necircumcis sau pe Sefora?

1. Moise era răspunzătorul moral al faptei, el ar fi trebuit să fie un Avraam care să poruncească casei lui ce trebuie să fie făcut iar casa lui să se supună cerinţelor divine. Porunca divină este infinit superioară pretenţiilor umane, însă Moise a preferat să fie pace în familie, acceptând o pretenţie şi refuzând ascultarea de porunca divină. Cât de trist este să reununţi la slujirea faţă de Dumnezeu doar pentru a păstra pacea sau liniştea în familie.

1. Dumnezeu a decis momentul răfuielii în drumul spre Egipt, posibil pentru că Moise a trecut deja la abuzul de har. Faptul că Dumnezeu nu a intervenit răzbunător imediat după ignorarea poruncii, faptul că nici mai târziu Dumnezeu nu a dat vreun semn de „aducere aminte” că Moise avea o datorie la Dumnezeu, faptul că Dumnezeu, în ciuda nesupunerii familiei lui Moise, i-a binecuvântat, nu însemna că Dumnezeu s-a resemnat şi tolerează infidelitatea faţă de El. Harul prelungit pe care Dumnezeu îl oferă păcătosului nu este pentru ca acesta să păcătuiască până se satură de păcat ca apoi să aleagă ultima opţiune rămasă, pocăinţa. A umbla în har nu înseamnă a continua să păcătuieşti ca apoi să fii mulţumitor cerului că nu te-a pedepsit, ci a rupe relaţia cu păcatul şi a fi recunoscător că Dumnezeu te-a eliberat, de a te bucura să trăieşti în pace cu El.

1. Dumnezeu nu se putea sluji de un om care urma să transmită poporului un mesaj dualist, antagonic. A vorbi poporului despre intarea în legământ cu Dumnezeu, fără ca propriul tău copil să fie înafara legământului din cauza neascultării tale, era un mesaj lipsit de seriozitate. Cât de serios putea fi acest sol care avea pretenţia că Dumnezeu i-a vorbit? În dialogul avut în pustie, Dumnezeu îi spune următorul lucru lui Moise: „El (Aron) va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură şi tu vei ţine pentru el locul lui Dumnezeu”. Aceasta implica o mare favoare dar şi o responsabilitate pe măsură. Nimeni nu are dreptul de a primi cu braţele deschise favorurile lui Dumnezeu dacă ţine mânile în buzunar atunci când urmează responsabilitatea faţă de El.

VA URMA