Lepra – Semnul pentru popor
6.Domnul i-a mai zis: „Bagă-ţi mâna în sân.” El şi-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o, şi iată că mâna i se acoperise de lepră, şi se făcuse albă ca zăpada. 7.Domnul a zis: „Bagă-ţi din nou mâna în sân.” El şi-a băgat din nou mâna în sân; apoi a scos-o din sân; şi iată că mâna se făcuse iarăşi cum era carnea lui. (Exod 4)
Dacă ai fi întrebat pe evreul de atunci ce preferă: sclavia sau lepra, ți-ar fi răspuns fără reținere că preferă sclavia. Era mai de preferat să fi sclav dar liber de boala acesta decât să fii liber dar condamnat la o moarte lentă, prematură și irevocabilă. În timpul acela lepra nu avea leac, iar faptul că boala trebuia diagnosticată de către un preot care era emisarul lui Dumnezeu, arată că aveau de a face cu un domeniu în care omul nu avea acces. Leprosul era pentru evrei mesagerul unui blestem din partea lui Dumnezeu, acesta avea condiții stricte de carantină, și era obligat de lege să-și anunțe boala public strigând ”necurat” până ajungea la locul de izolare. În același timp, vindecarea de lepră era o dovadă de necontestat a intervenției divine; intervenția divină era de fapt singurul leac pentru această boală.
Mesajul lui Dumnezeu pentru Moise și popor era clar, doar cine poate aduce urgia o va putea îndepărta. În al doilea rând bolile vor fi lăsate de Dumnezeu doar din cauza neascultării, iar remediul va fi împăcarea cu Dumnezeu prin ascultare.
”Dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte. Vei fi blestemat în cetate, şi vei fi blestemat pe câmp. Domnul va trimite peste tine ciuma, până te va nimici în ţara pe care o vei lua în stăpânire. Domnul te va lovi cu lingoare, cu friguri, cu obrinteală, cu căldură arzătoare, cu secetă, cu rugină în grâu şi cu tăciune, care te vor urmări până vei pieri. Domnul te va bate cu buba rea a Egiptului, cu bube rele la şezut, cu râie şi cu pecingine, de care nu vei putea să te vindeci.” (Deuteronom 28).
Se pare că semnul cu lepra a fost exclusiv pentru popor deoarece textul biblic nu spune că l-ar fi făcut înaintea egiptenilor.
Scriptura ne învață prin exemplele ei că bolile poartă cu ele diferite mesaje. Unele boli pot apărea ca pedeapsă divină, altele joacă rolul unor avertismente divine. Cele mai multe boli însă, apar ca o consecință a neascultării de legile sănătății. Anumite boli poartă aprobarea lui Dumnezeu însă autorul este Satana, care dorește moartea omului înainte de a face pace cu Dumnezeu prin ascultarea de El. Bolile care sunt trimise sau îngăduite de Dumnezeu nu au scopul de a extermina omul, ele nu urmăresc moartea păcătosului ci trezirea sau fortificarea lui. Bolile pe care Dumnezeu le îngăduie nu ar trebui să ne despartă de El ci au ca scop arătarea puterii și slavei Lui, dar și alipirea veșnică de El.
Dumnezeu este conștient de fiecare boală chiar dacă noi oamenii nu găsim la toate o cauză, un motiv sau un scop. În fața unor boli fără scăpare, Dumnezeu poate alege să intervină sau poate alege să nu o facă, iar față de hotărârea Lui, noi putem alege fie să o acceptăm respectuos, fie să ridicăm cu infamie pumnul spre cer. Ferice de aceia care cred ce spune Dumnezeu prin cuvintele: ”toate lucrurile lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”