Minuni judecăţi

19. Ştiu că împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecaţi decât silit de o mână puternică.
20. Eu Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi.” (Exodul 3)

Există minuni care nu au scopul de a impresiona inima omului înspre pocăinţă ci au scopul de a judeca anumiţi oameni care au întors spatele lui Dumnezeu. Eu le-am numit „minuni judecăţi”, ele produc groază în vieţile celor care au refuzat oferta lui Dumnezeu de a fi Domnul lor.

Minunile judecăţi sunt lăsate asupra acelor oameni care au respins harul oferit de Dumnezeu pentru a-şi reconsidera poziţia faţă de El, anume din împotrivitori să devină supuşi voiei Sale.

Putem înţelege, astfel, de ce apare în declaraţia lui Dumnezeu: „voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni”. Pare a fi o declaraţie antitetică deoarece noi ştim că minunile nu vin să lovească ci să ridice şi să însufleţească omul. Ei bine, asta înseamnă că mai avem destule de învăţat din Scripturi şi din modul lui Dumnezeu de a lucra cu omenirea. Mesajul este evident, cei care nu dau voie lui Dumnezeu să facă minunea pocăinţei în viaţa lor, vor fi nevoiţi să suporte judecăţile lui Dumnezeu care vor veni sub forma unor fenomene naturale ieşite din comun şi fără explicaţii logice sau ştiintifice.

O inimă care nu se lasă impresionată de Dumnezeu, va ajunge să fie îngrozită de El, sentiment pe care l-au gustat din plin Faraon şi supuşii lui. Scopul lui Dumnezeu cu omul este să-l convingă să fie de partea Lui pentru a trăi, însă rezistenţa omului Îl determină pe Dumnezeu să-l învingă. Dumnezeu respectă calea diplomatică în ce priveşte pocăinţa, dar va trece la război atunci când e vorba de judecata finală a celor din tabăra inamică. Dumnezeu nu va face pace niciodată cu păcatul, dar este deschis pentru relaţii paşnice cu omul, atâta timp cât omul promite renunţarea la viaţa păcătoasă.

Poziţia lui Faraon faţă de Dumnezeu şi faţă de Israel a fost una împotrivitoare, a poporului său de asemenea, iar Dumnezeu a fost nevoit să urmeze calea ostilităţilor cu ei, pentru a-Şi apăra Numele şi salva poporul.

Cu acest tip de minuni judecăţi ne vom reîntâlni în cartea Apocalipsei, unele similare cu cele din Egipt. Aceste plăgi, cum le spunem de fapt, vor convinge pe „destinatarii” lor din timpul sfârşitului că au luptat împotriva lui Dumnezeu, însă va fi prea târziu pentru regrete şi căinţă doarece harul este deja închis, singura opţiune care le mai rămâne este să lupte mai departe împotriva lui Dumnezeu şi a urmaşilor Lui, nutrind o speranţă demonică a detronării lui Dumnezeu.

Mai pe larg despre aceste minuni judecăţi sau plăgi vom mai vorbi atunci când povestea Exodului ne va duce acolo, până atunci însă, e bine de ştiut faptul că fiecare om poate sta la adăpost din calea acestor judecăţi, acceptând să intre în legământ cu Dumnezeul Suveran. În final doar cine e de partea lui Dumnezeu va trăi… restul va fi o apă şi-un pământ.