Minunile: criză sau inflaţie?

Uneori semnele şi minunile pe care le fac mesagerii lui Dumnezeu în faţa oamenilor conferă o mai mare greutate şi credibilitate mesajului, alteori produc o mai mare împotrivire faţă de mesaj ca în final semnele şi minunile făcute în faţa acestei categorii de oameni să fie chemate de Dumnezeu la judecată ca martori ai acuzări.

Personal, consider că e periculos să te joci de-a cerutul semnelor pentru o solie sau mesaj care se poate descoperi destul de uşor prin studiu şi de care începi să fii convins, însă nu prea ai vrea să-l accepţi din diferite motive subiective. Aceasta este o impertinenţă care ţi-o permiţi cu Dumnezeu în speranţa că ceea ce vezi scris negru pe alb în Scriptură va fi infirmat de Dumnezeu prin semnul care l-ai cerut. E periculos din cel puţin 2 motive: 1) dacă Dumnezeu nu-ţi răspunde printr-un semn, ai putea considera că subiectul nu e important nici pentru El, deci de ce ar fi pentru tine?; 2) dacă Dumnezeu îţi răspunde printr-un semn şi amâni decizia de a trăi acel adevăr, te poate costa veşnicia.

De-alungul istoriei biblice au fost făcute nenumărate semne şi minuni în poporul lui Dumnezeu, însă studiind rezultatele în urma minunilor descoperim că nu au produs mari schimbări în viaţa spirituală a poporului, iar dacă au produs, au fost de foarte scurtă durată. Astfel putem spune că nu minunea produce schimbare, pocăinţă sau credinţă ci este exact invers, o inimă schimbată şi plină de credinţă poate produce o minune.

Intervenţiile miraculoase ale lui Dumnezeu azi sunt limitate nu din cauza lipsei Lui de putere şi nici chiar din prea puţină credinţă a credincioşilor ci din cauza inflaţiei de pseudo-minuni pe care le produce diavolul.

Diavolul este un speculant dibaci, iar din experienţa sa milenară, el ştie că oamenii sunt în stare să dea cu adevărul la pământ dacă în viaţa lor se întâmplă o minune. El ştie că oamenii vor mai degrabă minuni decât îl vor pe Dumnezeu în viaţa lor şi nu este deloc deranjat dacă semnele şi minunile făcute de el vor fi atribuite lui Dumnezeu, de fapt asta îi dă cea mai mare credibilitate.

Oamenii uită că Dumnezeu nu face minuni în mod gratuit şi la orice colţ de stradă. Oamenii nu ştiu că Dumnezeu nu face minuni prin acei oameni care calcă poruncile Sale. Oamenii nu înţeleg faptul că Dumnezeu nu face minuni pentru a te îndrăgosti de El. Oamenii nu ştiu că minunile sunt perle scumpe şi rare pe care Dumnezeu le presară peste anumite vieţi de oameni şi că ele nu apr ca ciupercile după ploaie. Dacă minunea pocăinţei nu a avut loc deja în viaţa unui om, atunci nu a avut loc nici o minune adevărată.

Foamea oamenilor după pâine şi circ nu s-a potolit nici în secolul nostru, doar s-au „rafinat” gusturile, creştinii de azi aleargă după cozonacii diavolului împărţiţi de la amvoanele celor mai multe biserici şi se înghesuie, unii la moaşte, alţii în jurul unui evanghelist care promite minuni la toti care cred; şi cine nu crede de dragul minunilor.

„Oare până unde trebuie să ne ducă Dumnezeu ca să înţelegem că minunea cea mai mare din universul nostru care a fost atins irevocabil de păcat este relaţia refăcută dintre Creator şi creatura Sa, un om care a acceptat de bună voie sa-I slujească lui Dumnezeu şi nimănui altcuiva? A iubi pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău este nu numai cea mai mare poruncă, ci şi cea mai mare minune.” (Beniamin Fărăgău, Exodul)

– va urma-

P.S. Tu ce crezi, minunile sunt în criză sau în inflaţie?