Muște care nu se tem de ”Raid”

20. …. „Aşa vorbeşte Domnul: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească.
21. Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muşte câineşti împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele egiptenilor vor fi pline de muşte, şi pământul va fi acoperit de ele.
22. Dar, în ziua aceea, voi deosebi ţinutul Gosen, unde locuieşte poporul Meu, şi acolo nu vor fi muşte, pentru ca să cunoşti că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ţinutului acestuia.
23. Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.”

Legat de plăgile din Egipt, Bob Deffinbaugh, scrie în articolul The Finger of God, că acestea se pot împărții în trei categorii importante: primele trei plăgi produc disconfort, următoarele trei se intensifică în putere și urmăresc distrugerea, iar ultimele patru aduc, pe lângă celelalte efecte anterioare, groază sau teroare și în final moarte.

Începând cu această plagă vom observa câteva lucruri particulare. În primul rând Dumnezeu face o delimitare explicită a restului Egiptului de ținutul Gosen, locul unde stăteau evreii. Dacă celelalte plăgi au afectat într-o oarecare măsura și poporul Israel, începând cu a patra plagă, până la sfârșit, Dumnezeu va face deosebire între unii și alții.  Dacă în primele trei plăgi oamenii trebuiau să înțeleagă cine este Dumnezeu, următoarele plăgi erau menite să arate ce face Dumnezeu pentru poporul Său, să se vadă în Egipt că acolo unde este Dumnezeu domnește siguranța.

Josephus Flavius descrie plaga în următoarele cuvinte: ”Dumnezeu a umplut țara cu mici sălbăticiuni diverse și cu înfățișări diferite, așa cum nu mai văzuse nimeni până atunci. Acestea au adus cu ele pierirea locuitorilor, făcând ca ogoarele să zacă nelucrate de țărani și în paragină. Iar cei care au reușit să scape teferi de sfârșitul venit pe această cale au căzut pradă bolilor care au răpus mulți oameni”.

”Arob”, tradus din limba ebraică de anumiți traducători prin ”tăuni” sau ”muscă cânească” este un cuvânt cu înţeles nesigur. El poate fi înrudit cu asirianul urubatu, și înseamnă „insecte vătămătoare”. Traducătorii LXX-ei, au luat-o drept muscă câinească. Această insectă mare şi veninoasă este descrisă de scriitorii antici şi moderni ca o nenorocire serioasă, pentru că atunci când era furioasă se agăţa de corpul omenesc, mai ales de marginea pleoapelor (SDABC).

Așadar nu insectele sunt elementul supranatural ci faptul că sunt roiuri de ele și mai ales că ele vin și pleacă la porunca lui Moise. Plaga tinde să devină o amenințare națională serioasă și din cauză deși era timpul prielnic pentru semănat, agricultorii sunt nevoiți să stea în case la adăpost pentru a nu fi înțepații de aceste insecte, periclitând astfel hrana egiptenilor. Și cu ocazia acestei plăgi, Dumnezeu pune sub talpa Lui, cel puțin o zeitate, probabil pe Isis, zeița vieții și a vindecării.

Lecții pentru noi:

• Siguranța fiecarui om nu stă în cetăți întărite, în sisteme de alarmă sofisticate sau firme de pază specializate; la ce i-au folosit lui Faraon toate acestea împotriva firavelor insecte? ”Dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel care o păzește!”
• Deși e posibil să suferi de pe urma păcatelor celor care nu-L doresc pe Dumnezeu sau binele, să nu uiți niciodată, Dumnezeu va face într-o zi diferența. El nu-i uită niciodată pe cei care sunt ai Lui. Fericirea dreptății divine care îți va fi făcută, va fii mult superioară suferinței de pe urma nedreptății umane.