Pentru tine despic marea!
21. Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două.
22. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. (Exod 14)
Expresia „ți-aș da și luna de pe cer” este una dintre cele mai exagerate dar și romantice declarații de dragoste. Deși luna de pe cer nu se poate lua, gestul (care transmite ideea de a face imposibilul pentru a o cuceri) contează pentru îndrăgostită. La oameni însă, există adesea o disproporție enormă între vorbe și fapte; pe cât de mari sunt declarațiile pe atât de mici pot fi realizările.
Ați auzit de expresia „Pentru tine despic marea!” Probabil că nu, dar adevărul este că s-a întâmplat. Cel care a făcut asta a fost Dumnezeu ca dovadă de iubire și ca demonstrație că împreună cu El viața e cea mai nobilă aventură. Dumnezeu nu se joacă atunci când rostește un cuvânt pentru că la El cuvântul este și faptă. În Biblie, Dumnezeu a făcut multe declarații și gesturi de dragoste poporului Său dar, personal cred că printre cele mai deosebite se află și gestul despicării Mării Roșii.
Dacă aș fi fost printre cei care au trecut Marea Roșie ca pe uscat, aș fi avut cel puțin un singur regret: că am trecut prea repede neavând parte de admirarea îndestulătoare a peisajului. De pe fundul mării, zidul de ape părea un zgârie nori de aproximativ 200 m, o priveliște care te ținea cu respirația întretăiată mai mult de 15 km.
Pe măsură ce înaintăm în studiul cărții Exod, descoperim tot mai mult lucruri fascinanate despre Dumnezeu și în același timp aflăm răspunsuri la anumite întrebări care ni le-am pus mai la început. Spre exemplu vedem acum un alt motiv pentru care Dumnezeu nu i-a dus pe evrei pe coasta Mării Mediterane. Pe acolo treceau pe lângă mare dar pe drumul ales de Dumnezeu ei trec prin mare. Am putea să învățăm o lecție de viață de aici și anume că drumul vieții noastre fără Dumnezeu este unul în care evităm cele mai speciale oportunități potențiatoare de fericire, în timp ce drumul vieții împreună cu El ne duce tocmai în mijlocul celor mai binecuvântate locuri unde bucuria și împlinirea sunt gazde.
Ceea ce este și mai fascinant la acest episod nu este trecerea Mării ci „spectacolul” din culisele divine. Probabil că puțini dintre noi realizăm când cititm și recitim acest episod că ceea ce se întâmplat la Marea Roșie a fost o „re-iterare răscumpărătoare a creației”, a genezei.
Relatarea creației din Geneza slujește de paradigmă pentru salvarea poporului la mare. Altfel spus, creația răscumpărătoare a lui Israel la mare este redată în același stil narativ folosit pentru evocarea creației originale: stâlpul prezenței divine aducând lumină în întuneric (Exod 13,21, vezi prima zi a creației din Gen. 1,2.3); apele separându-se (Exod 14,21, vezi ziua a doua a creației din Gen. 1,6.7) și uscatul care iese la suprafață (Exod 14,29, vezi ziua a treia a creației din Gen. 1, 9). Astfel, relatarea eliberării lui Israel de sub asuprirea Egiptului prin trecerea Mării Roșii reflectă descrierea creației primare.
Masajul lui Dumnezeu la Marea Roșie pare să fi fost: „Cu voi poporul Meu vreau să încep o nouă lume!” După ce i-a scos din întunericul robiei croidu-le un drum prin mare spre luminoasa liberatate, urma stăpânirea unui nou pământ care avea proprietăți și resurse similare celui din Eden. Frământările de la începuturi s-au terminat, iar poporul era chemat acum spre drumul rodirii.
Atunci când Dumnezeu îți spune în Scriptură că ar fi în stare să dea „oameni pentru tine și popoare pentru viața ta” (Is. 43,4) nu vorbește exagerat. Ești la fel de iubit de El precum a fost poporul lui odinioară și e la fel de în stare să facă lucruri ne mai auzite pentru a-ți cuceri inima.
Mai mult, pentru viața ta și a mea, Dumnezeu a dat ce a avut mai de preț, pe Fiul Său, Isus Hristos (Ioan 3,16); atât de departe a mers El ca să te cucerească. Cu tine Dumnezeu vrea să înceapă o nouă lume! Ai curajul să treci prin „durerile” facerii ei?