Pseudo-intelectualul.
Intelectualul este prin definiție omul care lucrează cu intelectul dar cum toți ne folosim de minte pentru a face un lucru sau altul, bun ori rău trebuie sa fim atunci mai specifici in definire. Prin urmare, intelectualul nu este doar cel care se folosește de minte pentru a-și croi un drum în viață ci și acela care dovedește capacitatea de a înțelege, de a discerne rostul vieții. „Intelectualul recoltează, depozitează şi valorifică. Dominanta vieţii lui e căutarea dezinteresată a adevărului, dublată de conştiinţa accesibilităţii lui dificile sau imposibile” (Andrei Pleșu în Dilema Veche). Intelectualul nu este doar acela care citește rânduri ci și acela care știe să citească printre rânduri adică are dezvoltată capacitatea de a face conexiuni de ordin pragmatic între literă și spiritul ei. Pentru el spunerea livrescă devine transpunere în propria-i existență.
Intelectualul nu este doar acela care emite concepte ci mai degrabă acela care se transmite celorlalți prin modul în care aplică la sine propriile sfaturi. Intelectualul nu este nici acela care citește nesățios rafturi de cărți ci acela care în care poți citi, savuros, file de viață.
„Intelectualul nu e nici o meserie, nici un titlu de nobleţe, nici un conglomerat de cărţi, nici un îngeraş roz, plutind pe deasupra lumii cu un surîs diafan pe buze. E un biet om căzut pe gînduri. Păscut de gînduri. Confiscat de întrebarea insolubilă cu privire la sensul lucrurilor.” (Andrei Pleșu, idem)
Pseudo-intelectualul , în esență, este este opusul a ceea ce stă scris mai sus. Referindu-mă strict la ceea ce se vede pe facebook, pseudo-intelectualul este internautul care pescuiește de peste tot citate celebre și le postează deranjant și inadmisibil de frecvent. Uitându-te pe peretele lor vei descoperi mari iluștrii ai gândirii umane care au emis adevăruri existențiale care te obligă la introspecție, la investigație, la reflecție, la transpunere. Unele citate sunt atât de profunde încât stârnesc adevărate obsesii spre a le înțelege. Astfel stând lucrurile, mă întreb cum pot unii facebook-amici să-și invadeze propria pagină cu citate care n-au fost nici înțelese, digerate și nici probate, aplicate în existența lor proprie? Această risipă de înțelepciune ar merita penalizată, cel puțin, cu un unfollow. Numărul de citate postate este, la mulți, direct proporțional cu numărul de cărți necitite. Există o regulă nescrisă și aceasta este, scrie Andrei Pleșu, „să nu citezi mai mult decât citești!”. Cititorul rafinat, intelectualul autentic lasă ca mesajul să treacă prin el, nu-l expune ca pe un ornament.
Personal cred că este josnic să folosești mărgăritare ale gândirii pentru a-ți face rating pe facebook. Prin aceasta se aduce o jignire gânditorului și este un fel de atentat la adevăratul intelectualism. Motivul postării unui citat nu trebuie să fie doar acela că îți place, ci în primul rând că te-a supus în vederea transformării. Transformarea este cea mai bună și calitativă sursă de informare. Sfatul meu este acesta: citește, trăiește, împărtășește!