Stai aproape!
De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei (Evrei 7,25).
Totul a început cu o minciună. Nimeni nu are o explicaţie exactă de ce a fost crezută acea minciună. Nu avea sens. În familie era armonie, încrederea şi dragostea legau atât de frumos inimile membrilor familiei. La început erau o familie de invidiat. Nu au existat certuri între ei, nici măcar una, nici o vorbă spusă nepotrivit. Fiecare cuvânt cădea în sufletul lor precum o petală parfumată de trandafir pe obraz. Era armonie. Dar într-o zi cineva le-a spus copiilor că Tatăl le ciunteşte bucuria, fericirea, că este un prefăcut, că le trădează încerederea… Şi pentru a demonstra falsa teorie, străinul i-a supus la un test: Mâncaţi din pomul interzis şi veţi vedea că am dreptate. Fericirea supremă pe care Tatăl vostru v-a ascuns-o, se găseşte exact în pomul acela… Aşaaaa, haide rupe fructul fericirii! Bravoooo! Acum muşcă din el…! Nu-i aşa că e cel mai bun dintre toate fructele? Vezi, ce v-am spus eu despre Tatăl vostru? Ce tată e dacă ţine doar pentru El ce-i mai bun?
Când Tatăl a venit să-şi mângâie copiii ca în fiecare zi, să le vorbească, aceştia nu au mai venit la locul întâlnirii. Le era frică, spaimă de moarte de Acela care le era Tată. Simţământul era unul ciudat, nou dar îngrozitor. Tot ce au putut face a fost să se ascundă, să stea departe… De atunci Tatăl este într-o căutare a copiilor săi, încercând să-i convingă că i-a iertat că vrea împăcarea cu ei. Atât de puţini ies din ascunzătorilor lor, atât de puţini mai cred în mesajul împăcării, atât de puţini mai vin aproape de El. Străinul mincinos încă le şopteşte la cei mai mulţi că pentru a fi în siguranţă, pentru a a trăi, trebuie să stai departe de Dumnezeu, Tatăl lor.
Povestea asta este povestea noastră, tristă, adevărată. Am fost minţiţi cu toţii. De ce am crezut? Dar azi de ce mai credem? De ce mai credem că apropierea de Dumnezeu este moarte iar lipirea de păcat este viaţă? De ce-L vedem pe Dumnezeu ca pe un poliţist rău iar pe diavolul ca pe Moş Crăciun?
Dintre toate minciunile diavolului, cea mai grosolană este aceea că Dumnezeu Tatăl este atât de supărat pe noi că I-am greşit încât nu ne va ierta niciodată. Că abia aşteaptă să ne pedepsească pentru relele făcute. Iar pentru a fi fericit trebuie să fugi de Dumnezeu, să stai cât mai departe. Cu cât eşti la mai mare distanţă de El cu atât eşti mai în siguranţă.
Declaraţia lui Pavel pentru azi este însă alta: Dacă ne apropiem de Dumnezeu prin Isus vom fi veşnic fericiţi. În apopierea de Dumnezeu stă bucuria noastră deplină. Cei care vin împreună cu Isus înaintea Tatălui sunt primiţi cu mare drag. Pentru fiecare copil recuperat Tatăl decretă o sărbătoare în Cer. Apropiaţi de Dumnezeu, Îl vedem cum este cu adevărat. Lângă Dumnezeu există siguranţă deplină. Doar în braţele Lui zâmbim cu adevărat. Dragostea Lui te copleşeşte când auzi povestea răscumpărării tale. Veşnicia este pentru cei care stau aproape de Dumnezeu şi de Isus Hristos. Lângă Isus, chiar dacă noi nu vedem cerul încă, cerul se vede în noi. Mântuirea începe cu apropierea ta de Dumnezeu aici şi va continua cu apropierea lui Dumnezeu de tine aici şi în tot restul veşniciei. Stai aproape, merită!