Un nou calendar pentru o nouă viață

După discuțiile aprinse de la palatul lui Faraon, descrise în capitolul 11, se observă o oarecare liniște citind următorul capitol. Cadrul acțiunii se schimbă acum pe poporul Domnului, unde Dumnezeu dă anumite instrucțiunii înainte de ieșirea lor și ultima judecată împotriva Egiptului.

Deși erau încă în robie, Dumnezeu stabilește câteva lucruri importante legiferându-le pentru ca în momentul intrării lor în Canaan acestea să devină deja stil de viață și model de gândire și existență.

Primul lucru pe care-l face Dumnezeu în poporul Său este o radicală schimbare în calendar: ”Domnul a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului: Luna aceasta va fi pentru voi ce dintâi lună; ea va fi pentru voi  cea dintâi lună a anului” (Exod 12, 1.2). Schimbarea acesta este făcută în primul rând datorită așezării sărbătorii Paștelui, care urma să fie o sărbătoare sfânta care comemora evenimentul eliberării lor din robie.

”Întregul an urma să se clădească pe evenimentele din luna respectivă. Binecuvântarea și blestemul aveau să atârne de raportarea poporului la Dumnezeul evenimentelor Paștelui. Viața care avea să fie trăită în lunile care urmau acestei prime luni trebuia să fie o rostire a mulțumirii inimii pentru tot ce făcuse Domnul pentru ei.” (Beniamin Fărăgău, Exodul, p.115).

Și totuși de ce era nevoie de această schimbare?

Nu este un lucru tainic acela că în antichitate calendarele popoarelor erau legate de sezonul agricol. În Israel, de pildă, noul an civil, începea cu luna Tishri și ”marca sfârșitul unui sezon agricol și începutul sezonului următor. Prin modul în care era alcătuit, calendarul focaliza atenția israelitului asupra vieții de zi cu zi, asupra pâinii de pe masă, a roadelor câmpului și a umplerii hambarelor lui” (B. Fărăgău, Exodul, p.116). Anul vechi se încheia în forfota și stresul strâgerii recoltei iar anul nou începea în graba pregătirii și însemânțării pământului pentru recolta următoare. Cu alte cuvinte, calendarul gândit în acest fel concentra atenția individului asupra materialismului. Anul se încheia cu gândul la mâncare și băutură și începea cu grija ca și anul viitor să aducă pe mesele lor mâncare și băutură. Acest mod de viață nu deosebea poporul Domnului de alte popoare, caci așa cum Isus Hristos urma să amintească în Noul Testament , ”toate acestea neamurile le caută” (Matei 6,32).

Schimbarea calendarul pe care Dumnezeu a hotărât-o era o provocare a credinței deoarece anul nou începea acum în mijlocul lucrărilor agricole de peste an. Când va fi ajuns în țara făgăduită, poporul începea pregătirile de Paște în toiul muncii agricole. Și cum pregătirea pentru sfânta sărbătoare se făcea cu aproximativ o lună înainte, era clar că poporul trăia o experiență a încrederii că Dumnezeu va purta de grijă. Așadar, cu noul calendar, atât sfârșitul cât și începutul anului îl prindea pe israelit pregătindu-se pentru comemorarea evenimentului pascal.

Viața ce urma să fie trăită în acel nou an era marcată de sărbătoarea Paștelui și gravita în jurul ei, definind întreaga existență a fiecărui evreu. Paștele urma să fie un continuu remember că viața lor era un dar din partea lui și că ei trăiesc în ciuda păcătoșeniei lor datorită sângelui mielului pascal pe care Dumnezeu l-a acceptat ca substitut în locul lor.

”Prin schimbarea calendarului, Dumnezeu a intenționat să comunice poporului Său că viața este mai mult decât hrana de fiecare zi. Esența ei este relația noastră cu El” (ibidem). Dacă vechiul calendar focaliza existența spre materialism, este evident că noul calendar îndrepta atenția poporului spre Dumnezeu, spre spiritualitate.

Pentru creștinii secolului XXI a căror agendă este poate prea plină cu activități îndreptate spre materialism, Dumnezeul eliberării noastre din păcat prin sângele Mielului Isus, ne invită cu drag și pentru câștigul noastru veșnic să-I ascultăm sfatul: ”Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?… Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”(Matei 6,25.31-33).