Veşti bune, cerul are!
„Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic…” (Evrei 4,2).
În lumea în care trăim, chiar şi veştile bune sunt relative. Ceea ce pentru mine este o veste bună, pentru tine poate fi foartea rea. Cel care ia premiul cel mare la loto sau la bingo, primeşte o veste bună, dar cel care a jucat şi a pierdut, nu poate fi fericit de vestea celui dintâi. Când pentru o slujbă sunt doi solicitanţi, inevitabil unul va primi o veste bună, în timp ce celălalt o va primi pe cea rea. Promovarea colegului meu, este o veste bună pentru el, dar una nefericită pentru mine care râvneam la aceeaşi promovare.
O veste bună poate fi interpretată ca relativă şi atunci când nu este ceea ce sperai sau aşteptai. Spre exemplu, pentru un copil, vestea bună este că va primi un cadou de ziua lui, dar dacă darul nu este cel dorit sau aşteptat, efectul bun al acestei veşti este anulat de dezamăgirea ce se instalează după deschiderea darului.
Vestea că nu vor mai trebui să fie robiii lui Faraon, şi că Dumnezeu le va da o ţară prosperă în care se vor odihni de truda lor, a sunat pentru evreii din Egipt drept cea mai frumoasă veste. După ce au trecut prin Marea Roşie, vestea bună a odihnei, forma cel mai frumos refren în inima lor. În timp ce se deplasau spre Ţara Promisă, Dumnezeu, prin Moise, le-a mai dat o veste bună: vor primi de la Dumnezeu un dar – Legea Sa, sau altfel spus, o descriere a caracterului lui Dumnezeu pe înţelesul lor. Şi din acest moment, totul s-a schimbat. Această ultimă veste bună, nu era chiar atât de bună pentru toţi. Unii s-au mâniat, alţii au vociferat şi s-au revoltat. Unii au dorit să renunţe mai degrabă la vestea bună decât să-şi schimbe viaţa. Ei vroiau o ţară bună, dar să le rămână inimile lor rele. Însă Dumnezeu ştia că o ţară bună, populată de inimi rele, se va transforma într-o ţară plină de rele. Şi pentru că au respins schimbarea, Dumnezeu le-a anulat viza pentru Ţara Făgăduinţei. Cu Dumnezeu nimeni nu se trage de şireturi!
Exemplul lor ne învaţă că vestea bună nu are nici un efect într-o inimă rea, la fel ca sămânţa bună căzută pe un pământ bătătorit.
De altfel şi venirea lui Isus a fost o veste dezamăgitoare pentru marii conducători ai Israelului, deoarece vestea venirii lui Mesia nu s-a potrivit cu aşteptările lor. Mesia a venit, dar nu în ambalajul şi forma dorită de ei, aşa că au hotărât să nu-L accepte, ba mai mult, să scape de El.
Cerul, locul odihnei veşnice, promis de Dumnezeu tuturor, ar trebui să constituie vestea bună absolută, pentru fiecare dintre noi. Însă cea mai mare parte a creştinilor de azi, vor repeta istoria evreilor de ieri prin faptul că deşi sunt încântaţi de oferta lui Dumnezeu, se poticnesc în demersul lui Dumnezeu de a ne schimba inima şi de a-I semăna.
Da, cerul e plin de veşti cu adevărat bune, şi eu cred că e singurul care le are, dar cine să le creadă şi le primească? Tu vrei?